Transmiţătorul radio "Europa
Liberă" din apropierea localităţii Biblis (Drumul
judeţean Hesse, Germania)
Nicolae N. Tomoniu
Meliţele occidentului
toacă mărunt România
CONTEXT POLITIC: ABULIA LA APOGEU
Am ajuns o societate total
debusolată cu o conducere de inculţi, asta n-ar fi chiar tragic –
vezi cum se descurcă Marean Goagăl – dacă în conducerea
pestriţă, recent retrasă de la hoţie, n-ar fi fost şi
incompetenţi. Cu haita lor inertă la propuneri, mută la dialog,
România a ajuns într-un punct mort! Preşedintele, într-un delir
inconştient, vorbeşte „vorbe” în locul purtătorului de cuvânt
spunând că nu vrea să demisioneze „la presiunea străzii”.
Şi degeaba se schimbă guvernul dacă e rămas fără
obiectul muncii, cheile pentru proiectele sale fiind în cuier la Cotroceni. O
să plece - fiind mai tineri - şi cei noi prin ţară
să-şi facă reclamă dând la o parte nămeţi cu
lopata, inaugurând parcuri de agrement prin păduri şi terenuri de
sport într-un sat în care-au mai rămas decât două duzini de babe
şi moşi.
Băse Putinescu, cum îi zic
occidentalii preşedintelui, în loc să aplece urechea la opoziţia
politică şi la vrerea poporului ieşit în stradă pentru
alegeri anticipate, pune pe alţii să se demită singuri în loc
să-şi dea el însuşi demisia. Grea figură la noi, cu
demisiile! Dacă în vest politicienii demisionează şi pentru
că au uitat uşa de la toaleta parlamentului deschisă, la noi
nici măcar n-au curajul să pronunţe cuvântul, Boc
„depunându-şi mandatul” nu demisia. Ca la noi la nimeni, vorba lui Crin Antonescu:
„Noi suntem în situaţia fără precedent în Europa şi în lumea democratică în care
un şef de serviciu secret în funcţiune umblă prin Parlament şi-şi alcătuieşte Guvernul”.
S-a ajuns până acolo încât
populaţia nu mai poate suporta să vadă nici politicieni în
studiouri şi nici „moderatori” gângăviţi intercalând ă-uri
şi î-uri după fiecare trei cuvinte, punând duzini de întrebări
înainte de a asculta măcar un singur răspuns complet. Astăzi,
expunerea oricărui demers politic, oricât de bun ar fi, e categorisit
demagogie, lătrat de politician, aidoma maidanezilor ce latră la
lună prin preajma blocurilor şi ne fac sânge rău. Treci pe alte
canale dar reclamele cu nepricopsiţii de la Roşia Montană care
„nu-şi doresc decât să muncească” cu cianuri până i-or lua
dracu, devin mai insuportabile decât gargara şi paranoia
preşedintelui. Eşti copleşit de o ofensivă mediatică
malefică, găsirea bunului simţ în viaţa socială începe
să devină o obsesie pentru cei care n-au încetat să mai spere la
o viaţă normală. Toată lumea are păreri dar nimeni nu
le ascultă, măsura cuvântului e tot mai rară iar mârlănia
omniprezentă. Vezi zilnic că
din ce în ce mai pe faţă, eşti tocat mărunt, eşti…
meliţat.
CÂTEVA DESLUŞIRI DE
DICŢIONAR
Meliţa este o unealtă
primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru a
forfeca snopii
de cânepă
sau de in, înlăturând părţile lemnoase pentru a se alege fuiorul
sau câlţii de meliţă. Încă se
mai folosea în vremurile timpurii ale comunismului iar din câlţii de
meliţă ţăranii torceau fire şi făceau pânză.
Instalatorii de gaze şi apă îşi etanşau cu cânepă
conductele lor. Fără să-i treacă nimănui atunci prin
cap să facă ceai sau să fumeze cânepa cum veni moda din
occident. Comunismul avea tarele lui dar în privinţa asta era o societate
sănătoasă. Fiecare lucru îşi avea propriul folos, de
pildă, meliţatul ne toca snopi de cânepă pentru a ne face izmene
iar meliţatul propagandistic ne băga în cap comunismul. De remarcat
totuşi, că acest fel de meliţat avea şi un antidot care
venea din occident, pe undele scurte de radio. „Meliţele vestului”,
aşa cum le ziceau comuniştii radiourilor occidentale,
se-apucaseră şi ele să ne toace mărunt comunismul lansând
ode măreţe capitalismului lor superior. Iar cele mai înverşunate meliţe
erau transfugii aciuaţi prin redacţiile posturilor de radio vestice,
scuipând venin contra colegilor lor rămaşi „ca proştii” în
ţară. Cea mai populară
meliţă era Monica Lovinescu, nu zicem că nu meliţa bine
literar dar cu glasul ei hodorogit de tutun, băga întreaga noastră literatură
în cazanul proletcultist, singurii scriitori de merit fiind, după ea, cei
fugiţi de acasă. Adică fârtaţii ei de meliţat de la
postul de radio „Europa liberă”, care puseră bine umărul la
declanşarea revoltei populare din 1989, la reinstalarea capitalismului,
apoi la înlăturarea unora din redacţiile ziarelor, radiourilor
şi televiziunilor pentru a-şi face ei loc. Demers cam greu, pentru
că erau cam mulţi iar unii precum homosexualul Neculai Constantin
Munteanu mai aveau şi bube-n cap.
Şi totuşi se reuşi
strategic după 1989, această „elită” scriitoricească
occidentală, revenită în ţară, fuzionând cu elita
ceauşistă. Unii se alăturară de la distanţă
rămânând în ţările lor de emigraţie dar dând din greu la
meliţă în chip de „corespondenţi externi” ai ziarelor din
ţară.
CRUCIADA COMUNĂ
PROCAPITALISTĂ
Cam asta fu: foştii fanfaroni
ai zilei, agreaţi de „comitetul” cuplului ceauşist, scriitori de
frunte ai „iepocii” minune, mândri de scrierile şi odele lor, faima
cenaclurilor literare ale „USPR” - Uniunii Scriitorilor Proletcultişti din
România, fuzionară cu elitele „Europei Libere” încât astăzi nici nu
le mai recunoşti meliţa veche. Pentru că celor din
ţară, schimbarea de regim postdecembristă nu le-a schimbat năravul ci doar blana, dându-se ca
vulpile la cei care n-au fost alături la ode şi aruncându-le acestora
în spate proletcultismul lor. Pentru a scăpa ei-înşişi de
oprobriul poporului, multor patrioţi le-au dedicat articole veninoase
şi aşa au ajuns ei să ocupe funcţii importante astăzi.
Îi vezi iar în „clasa conducătoare” sau lingăi ai acesteia. Sunt fie
parlamentari vopsiţi cu doctrine politice departe de convingerile lor
intime, fie guşteri aciuiţi prin instituţii culturale
înfiinţate de noii conducători anume pentru ei după modelul
vechilor „case de creaţie” ale lui Ceauşescu.
Vezi doamne, nu ei, aceşti
omniprezenţi ai televiziunilor „libere” şi musafiri eterni ai „Casei
Poporului”, ctitorie Ceauşescu, au făcut proletcultism! Ci tocmai cei
rămaşi în banca lor de elevi cuminţi şi slujitori ai
năzuinţelor curate alese încă din copilărie. În ofensiva
lor luară în luptă armata detractorilor de ţară de la
„Europa Liberă”, îi spălară de păcate şi le
creară o aură de eroi de cu greu le mai poţi ajunge astăzi
la nas. Iată lista celor mai cunoscuţi cu amărăciunea de a
nu şti care sunt şi agenţi acoperiţi pe lângă meseria
meliţatului: Emil Hurezeanu (cu meliţat la Antena 1, Realitatea TV,
România Liberă, Realitatea-Cațavencu), Vladimir Tismăneanu (cu meliţat de la
Washington şi voiaj de cântat de cucuvea la Cotroceni), Radu Bușneag (cu meliţat la Evenimentul
zilei, Averea, România liberă), Gelu Ionescu, Mircea Iorgulescu, Șerban Orescu (toţi la
Actualitatea românească), Nicolae Stroescu “Stînișoară” (Lumea creștină). Iată şi lista
dinspre interior spre Europa Liberă: de la provincie, Brândușa Armanca, Florin Ciucaș, Lia Lucia Epure, Liviu Man,
Alexandru Mihalcea iar de la capitală, Horațiu Pepine, Andreea Pora, Sabina Fati, Ilie Șerbănescu, Sorin Șerb, Gilda Lazăr, Marilena Rotaru, Gabriel Andreescu, Andrei Cornea,
Dorel Șandor, Tia Șerbănescu. Mă rog, unii au
mai ieşit din ciorbă când s-a închis Meliţa Europei Libere dar
pot fi introduşi la neoproletcultişti, fără grijă de
păcat: ciudatul învârtitor de sintagme esopiene modernaliste Sebastian
Lăzăroiu, până la culturnicii Lucian Avramescu, Horia Roman
Patapievici, Andrei Pleşu, Liiceanu, Adameşteanu,
Cărtărescu, criticii amuţiţi N. Manolescu, E. Simion
şi Alex Ştefănescu, indivizi compromişi pentru trăirea
profundă în ideile marxist-leniniste, propovăduitori ai metodei
realismului socialist în cultură deşi s-a cerut imperios, după
1989, gararea în podul cu coceni a meliţei lor.
Nu-i de mirare că acum,
proletcultiştii înfrăţiţi cu meliţătorii lor
vestici, sub pană mişelească de directori de jurnale, formatori
de opinie, redactori de prin conducerile trusturilor de presă sau
şefi infiltraţi prin tipografiile noilor ciocoi, făcură
praf ţara noastră! Îi distruseră cultura, îi distruseră
educaţia, îi distruseră armata, îi distruseră elita. Cel mai
grav este că îi distruseră şi religia convertind populaţia
unor regiuni întregi la alte religii, retrocedând lăcaşurile ortodoxe
de cult unor fundaţii religioase interzise în Europa (Martorii lui Iehova)
dar ajunse în România cu religia lor, recunoscută pe căi
drăceşti, ca religie de stat.
Te uiţi împrejur şi
parcă toţi spurcaţii şi diavolii se adunară în
România!
Vai de noi! Şi nici nu mai
poţi îndrepta lucrurile, pentru că generaţiei de astăzi i
s-a inoculat prin presă, televiziuni şi chiar prin manualele
şcolare, o altă memorie colectivă iar discernământul ei de
a alege cine are dreptate lipseşte. După aceştia, nu ciocoii de
astăzi sunt de vină ci cei nevinovaţi, adică aceia care au
fost arătaţi cu degetul de cei care ne conduc spre prăpastie de
două decenii. Înainte mai aveai speranţa că regimul lui
Ceauşescu va cădea, acum fanii regimului Ceauşescu au devenit
prietenii conducătorilor Noii Europe iar românii de rând au ajuns sclavii
Europei, ştergătorii ei de maşini, spălătorii ei de
WC-uri, şi mai nou, hoţii şi violatorii de serviciu pentru
poliţiile statelor occidentale.
Nu „omul mare” model al lui Artur Silvestri -
cu care am pornit site-urile „Semănătorul” - dă bunul simţ
în ţara asta şi îndeamnă la „fapte mari! Astăzi dau tonul
şi fac ordinea zilei „mai marii”
care ne conduc „postrevoluţionar” cu minciuna în gură chiar
şi noaptea când merg la WC. Ei sunt cei care au sărit la gâtul unor
patrioţi români. S-au ridicat pe cadavrele sfinţilor noştri cu
gândul că vor deveni ei însăşi sfinţi!
REVOLTA ÎMPOTRIVA CRUCIADEI ANTIROMÂNEŞTI
Începând cu 13 al lui gerar 2012,
suntem astăzi la un moment de răscruce: poporul s-a săturat! Nu
mai vrea nici politicieni ca acei care fură (cu ambele sensuri ale
cuvântului!), nici jurnalişti vânduţi, nici corespondenţi
bâlbâiţi la televiziuni, nici reclame care te bagă în nervi şi
nici capitalism! Se poate vorbi de un sfârşit al capitalismului? Uite-al dracu Karl Marx ce dreptate
avea când spunea, îndărăt peste un secol, că modelul economic
capitalist se va autodistruge! Nu ne-om întoarce noi la comunism, doamne
fereşte!, dar lumea din jurul nostru se schimbă dramatic. Nu mai
putem trăi ca acuma nici în România şi nici în lume: cei mai
săraci 3,5 miliarde de locuitori ai planetei (adică jumătate din
populaţia totală) de-abia deţin 1% din avuţia mondială, în timp ce 1% cei
mai bogaţi deţin jumătate din această
avuţie. În România, cea mai recentă
cercetare a Institutului Național de Statistică arată că aproape 70%
dintre salariaţi câştigă sub 1.500 de lei pe
lună, în vreme ce românii care câştigă peste 5.000 de lei lunar nu reprezintă nici
3% din total. Ca să vezi cu ce viteză au mers şacalii de la
Ceaşcă încoace! Apogeul a fost atins de portocalii cu liota lor de
papagali: Canacheu, Eugen Preda, Niculicea, Mircea Toader, Popoviciu,
Bleşnar, Edmond dănţălăul, marii şmecheri
Videanu, Berceanu, Negoiţă, cu vile pe Coasta de azur, Blaga,
buldogul mut cu 4 miliarde euro la bănci elveţiene. Dar ăsta-i
mezelic! Doar Băsescu, Udrea şi cei trei mari, au grosul de 2% din
cei 3%! Miliarde de euro pentru a susţine prin meliţele lor din
mass-media că „Nordicii sunt un model pentru că au state mici şi eficiente”. Aţi înţeles
acum unde bate şleahta lui Băsescu prin reîmpărţirea
ţării în regiuni şi desfiinţarea judeţelor?
Anticruciada din gerar a
naţiunii s-a pornit pentru că poporul şi-a dat seama de cutumele băsesciene: divide
şi stăpâneşte, întărâtă-i ca să poţi
să-i împaci tu postând în salvator, distruge ţara total ca să ai
motiv de laudă când îşi va reveni…
Dar mai sunt multe nebunii! Preşedintele României iese în faţa poporului şi ne spune că suntem nişte proşti şi nişte puturoşi care vrem să trăim de pe
spinarea statului. Marionetele puse de preşedinte în guvernul României îi
fac pe cei care protestează contra lui, viermi, ultraşi şi ciumpalaci.
Ni se spune că suntem nişte asistaţi social care nu vrem să
învățăm meseriile de croitor,
cizmar, sudor ci vrem să ne facem toți oameni "cu facultăţi", ingineri,
profesori, medici. Care, cerem statului locuri de muncă în loc să
plecăm prin Europa pentru că de aia ni s-au deschis graniţele,
să nu stăm cu mâna întinsă în ţară. Presa liberă
e acuzată că răzvrăteşte poporul împotriva
preşedintelui şi guvernului impus de acesta. Televiziunile „contra”
ne arată oameni rămaşi fără case, ele fiind cedate străinilor
din toată lumea prin acte false şi martori mincinoşi. Reducerea
pensiilor şi salariilor a pus populaţia în imposibilitatea de
a-şi mai achita ratele la bănci, pe care preşedintele s-a
străduit să le înmulţească şi să le
păstreze îndatorând poporul la FMI
pentru a le feri de faliment. Au murit peste un milion de oameni pentru că
nu şi-au mai putut procura medicamentele necesare, guvernanţii
minţindu-ne că aceştia au plecat definitiv în occident.
Diversiuni de acest tip lansate prin
Radio Actualităţile nemuritoarei cucoane Culcer şi ale TVR-ului
devenită goarnă prezidenţială, te scot din sărite. Am
ascultat stupefiat sâmbătă, 4 februarie 2012, într-o emisiune cu
concurs, despre coana Europa, cum a premiat un meliţător
băsescian pe unul care spusese că orăşenii s-au mai
civilizat vizitând capitalismul european la el acasă, da ţăranii
au rămas de proşti la ei în sat. Ştie dobitocul acela
şcolit de Rodica Culcer că satele noastre au rămas pustii?
Ştie el că în clasele de la Topeşti unde erau şi câte 38 de
elevi, acum abia mai strângi 15 elevi pentru întregul ciclu primar? Oare nu se
vede comasarea şcolilor din lipsă de elevi, oare nu vede migrarea în
masă a cultivatorilor noştri care nu pot să-şi vândă produsele
agricole din cauza mafiei din pieţe şi lipsa subvenţiilor pentru
micul producător?
Cu atâtea văzute şi
nevăzute, e normal ca într-o ţară ca asta preşedintele
României să se creadă un bulibaşă care conduce
"turma" după bunul lui plac. Să ne aducem aminte de
"Testamentul Reginei Maria", o străină care s-a considerat
mereu româncă, a iubit poporul, a iubit România din toată inima sa,
pe care a şi lăsat-o cu limbă de moarte Ţării şi
oamenilor săi. Să ne-amintim de conducătorii care şi-au
iubit poporul şi nu l-au urât ca astăzi. Iar dacă monarhia este
perimată, preşedinţia este cu atât mai mult perimată
şi discreditată definitiv în faţa poporului prin faptul că
în fruntea Ţării ajung demagogi şi mincinoşi
susţinuţi de găşti economice ce ţin sub control
populaţia prin mijloacele lor de dezinformare şi diversiune
mediatică, sprijiniţi de servicii speciale.
CARE VA FI DEZNODĂMÂNTUL?
Revoltele cuprind mapamondul!
Să creadă el, Băsescu, că va scăpa de judecata
poporului dacă mai stă mult la Cotroceni: peste trei miliarde de
oameni de pe planetă sunt zilnic în conflict direct cu proprii dictatori.
Primăvara arabă va cuprinde absolut sigur şi primăvara
europeană sau asiatică, trecând apoi şi oceanele. Dictatorii vor
fi scoşi din bârlogul lor cald pentru un eşafod nou-nouţ pentru
că din trei miliarde şi jumătate de revoltaţi se vor face
rapid şase miliarde care vor o altfel de societate umană, mai
bună, mai socială, fără elite hoţeşti.
La noi, poporul cere revizuirea
constituţiei astfel ca Parlamentul să
conducă cu adevărat Ţara. Se mai cere ca funcţia de
preşedinte al ţării numită mincinos funcție de "şef de stat"
să fie înlocuită anual de către o persoană doar
reprezentativă pentru ţară. Preşedintele, dacă se va
mai numi astfel şi în viitor, să fie ales numai de Parlament şi
fără a i se mai încredinţa acestuia "medierea" între
partide. Care s-a dovedit întotdeauna în România o acţiune extrem de
partizană. Iar conducerea apărării ţării să se
facă nu de un "Comandant suprem", funcţie desfiinţată
după 1989 ci de un "Consiliu
de Apărare al Ţării", simplu, fără atributul
"suprem", "supremii" readucându-ne sclavia în România,
după cum bine se vede astăzi cu grosul populaţiei ce moare la
orice şoc natural sau social.
Aşa să ne-ajute Dumnezeu
cu ambele „primăveri” ce musai le vrem şi musai că vor veni!
Una, chiar şi la toamnă… de n-o fi mai devreme.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Gorjeanul
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro