Clic aici
pentru minifilmul din care provine imaginea
KITSCH,
CHICI/ s. n. creaţie de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă.
SNOB ~oábă (~óbi, ~oábe) m. şi f. Persoană care admiră şi
imită fără discernământ moda, manierele
şi opiniile persoanelor din sferele
înalte, limba şi cultura altor ţări. /<fr.,
engl. snob
IARNA
CHICIURILOR ŞI A SNOBILOR
Parcă
nu era de ajuns pentru biata Românie, care tot dă înapoi cu miniştrii
ei tâmpi care ne „isplică” veşnic „un
lucru”. Cu miniştri absolvenţi de „facultăţi la
distanţă”, cu miniştri inculţi la „cultură” şi
ministru analfabet care păstoreşte un sistem „educaţional”. Care
ministru, ocupându-se de sistemul nostru educativ, a luat bacalaureatul
laolaltă cu seriile de elevi din deceniul precedent iar ca diplomă,
are o fiţuică cumpărată de la chioşcurile de
lângă La Tour Eiffel.
Nu era de ajuns un prim-ministru care scoate legi hecatombă, care mai de
care mai neconstituţionale şi un preşedinte care se şterge
dimineaţa la fund cu constituţia iar seara pliază din ea pahare
din care bea „uiski”.
Da!
Toate astea parcă nu erau de ajuns! În loc să ne petrecem
Sărbătorile de Iarnă, româneşte ca până mai ieri,
să ne urăm de bine cum am făcut-o de milenii, am primit o
pleiadă de e-mail-uri cu „cristamas-uri” şi
„hapy niuz iri” iar televiziunile mi-au băgat în casă „gingăl-beli”
la saturaţie. Bine, bine, dobitocii care s-au pricopsit
„post-revoluţionar” cu televiziuni particulare şi trusturi de
presă pe gust, îi înţeleg: atât îi duce capul… Dar televiziunea
noastră „naţională” căreia eu îi dau bani prin lege, s-a
tâmpit? Chiar dacă conducerea a devenit portocalie, din vechi oameni bine
şcoliţi ai televiziunii, cum dracu au devenit aidoma celor care i-au
„avansat” în numai doi ani?
Nici nu
ne dăm seama ce impact are astăzi mass-media la îndobitocirea
naţiei!
Cum
Dumnezeu s-a ajuns ca din cauza mass-mediei, prietenul meu care-mi ura frumos
„Crăciun fericit!” până acum, anul acesta să mă cristamasuiască şi să mă hapyniuirească trimiţându-mi diaporame
englezeşti?
Oare,
ne-am îndobitocit ca popor în două decenii? Pentru că asta
vehiculează clasa „noastră” politică despre poporul român: „neam
de proşti, nu înţelegem nici ce votăm şi nici pe cine votăm!”
Ia s-o
luăm la amânunt, aşa o fi?
Din
punct de vedere educativ, spre exemplu, voi clasa politică ne-aţi
îndobitocit! Alocând cele mai mici fonduri sistemului nostru de
învăţământ. În schimb, ne-aţi aruncat pe toate canalele
mass-media toate dejecţiile voastre! Catedrele cadrelor didactice sunt
astăzi constituite dintr-un mozaic de discipline. Cică, numai unele
din disciplinele de învăţământ sunt „importante”, restul ar fi
de umplutură a catedrei. Zău? Unde e profesorul de muzică în
stare să înveţe copiii cu frumoasele cântece ale naţiunii noastre?
În clasa a VIII-a se învăţau odinioară genurile populare,
baladele, doinele, colindele… Aţi ieşit din casă în zilele de
Crăciun la colindători ca să-i ascultaţi mai atent?
Cântă fiecare pe limba lui şi din an în an tot mai prost. Dar ce zic
eu de asta? Când e vorba să cântăm la vreo manifestare imnul
naţional, să vezi hărmălaie! Mai recent, a murit
săracul Adrian Păunescu, cuprins de
amărăciune la „reforma” găştii acesteia de boci care se
face că guvernează ţara. Pe stadionul din Craiova se cânta în
semn de omagiu imnul „Campioanei unei mari iubiri”. Halal, mai bine de nu se
cânta, s-a învârtit poetul în groapă!
Am
văzut iarna aceasta nişte „Ansambluri folclorice” la televiziuni
şi nişte „Serbări de iarnă” prin satele noastre mioritice.
Uitaţi-vă atent la figuraţia planului doi la televiziunile
„Favorit”, „Etno” sau chiar la „TVR”, unde redactorii
vechi, de meserie, au fost înlocuiţi cu nulităţi portocalii. În
fundal, se bâţâie nişte dansatori de tot hazul: trei la dreapta, trei
la stânga, foaie verde dans popular!
Intr-o
serbare la ţară, au apărut pe scenă nişte draci în
toată regula. Pe cap, băieţii aveau piei de miel, de berbece sau
de ţap, în picioare şorici de porc cusut cu tei, cic-ar fi
opincă, fetele îşi acopereau faţa cu tifon găurit la ochi,
uite bre, burca orientală unde era! Iar ca să fie hidoşenia în
regulă, peste tifon tronau nişte ochelari de soare cât cepele!
Ei
bine, toată mascarada aia se autointitula „vechi obicei
strămoşesc” din vatra folclorică gorjenească
Padeş-Călugăreni. Ca să vezi! Sun
pe mobil pe binecunoscuta animatoare, Maria Corlan Mischie, instructor al Şcolii Populare de Artă
Târgu-Jiu: „Nu există un asemenea obicei acolo, mai ales că el este
pus coregrafic pe baza unui dans popular. Există obiceiul de a folosi
măştile pentru a speria fetele atunci când vin la horă dar în
acest caz, coregrafia trebuie adaptată ca atare. Punerea în scena trebuie
să reflecte această realitate, improvizaţia denaturează
obiceiul aşa cum el a fost moştenit. Copii aceia sunt foarte
talentaţi, instructorul lor, profesorul Ion Gavrilescu
face acolo şi folclor adevărat cu multă dăruire. Din
păcate totul se face gratuit, nu există bani nici ca să se
trimită acolo un specialist în folclor, nici bani pentru a se încadra un
profesor de muzică”
Aşadar,
domnilor politicieni, avem nevoie la sate de profesori de muzică capabili
să păstreze, nu să distorsioneze cântecul, portul, dansul
şi vechile obiceiuri? Întreb
retoric pentru că imediat după acest incident, a urmat un grup de pui de români în nădragi şi ii
care-a declanşat un „gingăl bel”,
lălăit şi schelălăit de o manieră
incalificabilă pentru un elev de care are grijă un instructor, cadru
didactic!
Nu sunt
un nostalgic comunist dar în vremea lui Ceaşcă, orice program
cultural se aproba de autorităţile locale. Astăzi, în „democratura” mioritică nu mai avem noi treabă
că un program artistic „e contra regimului” dar că el este contra
tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, avem. Ar fi deci
necesară, măcar, uite-aşa, o zicere de la primar, ca să nu
moară prost: ce vreţi să prezentaţi măi
băieţi în serbarea voastră?
Dar
ţi-ai găsit! In vremurile acestea portocalii, luminate de
flăcări violet din recuzita reginei vrăjitoarelor
Brăţara Buzea, când e vorba de vreo
sindrofie, bucuria primarului! Să vezi cum mai iese el în faţă
ca să laude mascarada, voturi să iasă!
Dar ce
mă iau eu de snobismul bieţilor copii când cântăreţi
şi actori vestiţi la scară naţională parcă sunt
plecaţi cu pluta? În sărbătorile acestea de iarnă mi-a miaunit plângăreţ colindele, faimosul Fuego.
Îşi alege strategic melodii mai duioase şi cu tragism mioritic, în
totală contradicţie cu „Incendiul” său. Ca să vezi snobism!
Să-ţi alegi cincizeci de nume de vedetă din dicţionarul
român-spaniol, apoi să mesteci în pălărie toată această
cinzeacă de cuvinte care mai de care mai deşuchiate şi să
tragi unul, aşa ceva n-am mai văzut! A ieşit „Fuego”, adică, foc mare, incendiu, pârjol,
pârlitură, arşiţă, zăpuşeală, zăduf,
prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie, catastrofă,
flagel, calamitate, prăpăd... Păi ţiganii noştri ar fi
fost de zeci de ori mai inspiraţi în alegere! Ar fi rămas la
echivalentul românesc al numelui şi l-ar fi ataşat imediat la
prenume, cu un succes garantat:
- Lumeee, lume! Cântă marele nostru cântăreţ, Ciprian Urgie zis Catastrofă!
Om de
bun simţ, marele nostru actor Florin Piersic, a devenit mare şi cu
numele său. Cum la fel putea să ajungă mare şi Paul Ciprian Surugiu cu numele lui frumos, românesc! Dar prin
snobismul său a devenit un nesuferit în ochii tineretului şi nu numai
din cauza numelui de scenă, Fuego, dar şi
prin zecile de costume pe care şi le schimbă epatant în timpul unui
spectacol. Ziarele spun că săracul taică-său a trebuit
înmormântat la Cluj din cauza nemulţumiţilor din Turda. Cu ce fusese
de vină bietul ţăran că se numea Surugiu, pentru ca fiul
său să recurgă la schimbarea numelui în aşa hal?
De anul
nou, un alt mare maimuţoi bucureştean mi-a stricat revelionul. În
articolul meu „„Mişcarea de rezistenţă” de la JN - un nou Tucă-Show de prost gust”[1]
(www.tomoniu.ro/opinii/cultura/impostura.htm)
spuneam aşa: „… ca în fabula lupului
moralist, prin frauda morală numită pompos „Mişcarea de
rezistenţă”, se pretinde că poporului român i se dă
„dreptul la luptă”. Vă închipuiţi cine „dă” şi cine
„deţine” acest drept? Tocmai mai marele „moralist” al naţiei,
Marius Tucă! Ajuns leu la ferma animalelor prin
tupeu şi partizanat politic, el îşi propune pornirea luptei
împotriva limbajului vulgar, adică ordinar, grosolan, josnic,
mitocănesc, prin ce credeţi? Prin schimbarea vulgului obişnuit
în obscen, promovând în unele pagini din Jurnalul Naţional, un limbaj
neruşinat, trivial, indecent şi chiar pornografic.”
Ce
credeţi că mi-a adus de revelion poştaşul? Suplimentul TV
al Jurnalului Naţional cu nesimţitul de Bendeac
urându-mi pe prima pagină „La mulţi ani, în puii mei!”.
Hai
să dăm odată cărţile pe faţă! De ce să
ne tot prefacem că nu pricepem aluzia? Ce vrea să ne spună dobitocul
cu formula aceasta lansată prin JN al lui Tucă,
un golan de Bucureşti ajuns mare ca şi consăteanul lui caracalean de la OTV?
Păi, formula clasică a golanilor era până mai ieri „În
p…a mea!”. Mai şmecheri, golanii din mahalalele Bucureştiului,
pe Internet, au schimbat organul sexual şi formula a devenit mai întâi „În
c..ile mele!”. Iar ca să fie ceva mai
decentă, a fost prelucrată, intelectual, „În puii mei!”.
Asta
ne-au urat deci de anul nou Bendeac şi
directorul său de jurnal, Tucă: „La
mulţi ani, în aia noastră!”. Ba voi într-a noastră, bă
nesimţiţilor!”
Parcă nu era de ajuns că România a
ajuns la mâna unui nou Dracula iresponsabil care
trage poporul român în ţeapă şi care s-a pus în fruntea unui
guvern de boci! O parte din cultura naţiei române e creată
astăzi de câteva duzine de Bendeaci,
lansaţi de Tucă. Câtă cultură a
adus el României împreună cu concitadinul lui, Dan Diaconescu
- amândoi de pe uliţa unde „s-a răsturnat carul” în Caracal - s-a
văzut şi se vede!
Ţineţi-vă
puii pentru voi acasă, măi neruşinaţilor!
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Publicaţiile ARP
Conversaţi
cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro