Încă
o dramă a României:
NE MAI PUTEM RESUSCITA SOLIDARITATEA?
ALEGERILE LOCALE 2012, CA O BOARE POLITICĂ
Alegerile locale s-au terminat şi toate partidele
politice şi-au revendicat „succesul” în alegeri inclusiv PDL care
după ce a făcut ţara praf,
se mândreşte că nu numai că n-a fost scos de pe scena
politică „de popor” ci a obţinut 15% pentru preşedinţi de
Consilii Judeţene şi 14% din primării, conform site-lui
băsist Hotnews. De ce Hotnews, veţi vedea mai jos dar să ducem
mai departe comentariul.
Nici un trust de presă asortat, de regulă,
cu televiziunea adiacentă, nu a făcut un studiu real asupra
rezultatelor alegerilor, fiecare publicaţie trăgând spuza pe turta
(partida) proprie. Concluziile generale au lipsit cu desăvârşire,
fiecare din mass-media românească implicându-se într-o hărmălaie
din care fiecare cetăţean nu s-a ales cu nimic. Observaţi
cuvântul cetăţean, mult mai potrivit decât băsistul „român” cu
prima silabă spusă hârşit pe nas, propagandistic şi demagogic.
Cum vom vedea, această atitudine de combat
politic a avut ca rezultat discreditarea totală a presei după ce
politichia şi instituţiile obediente ale statului au căzut în
dizgraţia votanţilor.
Aşadar, o primă constatare ar fi că
presa esta aservită, nu punem deloc ghilimele. Şi în proporţie
covârşitoare băsistă. De ce? Faceţi o incursiune pe
Internet ca să vedeţi rezultatele alegerilor locale. Nu veţi
găsi decât dezinformările trusturilor de presă care în
apasă din toate puterile pe izbânzile locale ale PDL. Poate n-aţi
aflat: site-ul oficial al alegerilor locale 2012 a fost făcut praf! Când
căutaţi rezultatele oficiale ale alegerilor cu „musiu Goagăl” vi
se pune în faţă ceva de necrezut! Sunteţi invitat „Intra pe alegeri-2012.ro si
informează-te corect pentru alegeri locale din 2012” dar mai sus, pe
această primă căutare a sturlubaticului Goagăl, sunteţi avertizat: „Acest site poate
dăuna computerului dvs.”! Şi musai să iei datele de la
băsistul Hotnews, de unde am luat şi noi imaginile cu rezultatele
alegerilor!
Hmmm? Ce ziceţi de ţara lui Papură
Vodă ajuns de pe nava „Biruinţa” voievod peste Carpaţi?
Rezultatele partidului său „biruitor” nici nu
puteau fi altele: adunaţi oastea celor şapte servicii secrete
băsesciene, cu trupa trădătorilor lui Oprea, cu gaşca
mondială a ICR-ului patibularului H.R. Patapievici (care pişându-se
pe România aduse voturile din străinătate necesare marinarului ca
să devină voievod), cu oportuniştii care se portocaliră
primind funcţii la „deconcentrate”, cu neşcoliţii ajunşi
secretari de stat prin ministere, cu primarii revopsiţi din comune şi
oraşe, cu nenumăraţii poliţişti de prin vămi
şi veţi constatata că fac exact voturile pentru cei 15%,
respectiv 14%, ieşiţi în procentul PDL.
Asta-i pleava cu care s-a trezit pe cap poporul român
după alegerile locale! Aţi văzut vreun ziarist care să
studieze acest fenomen? Mai grav, aţi citit vreun articol prin care
condeierii lui Peşte Prăjit, cum zic unii, să studieze
implicarea grupurilor de interese economice europene şi transatlantice în
alegerile de acum şi, în general, în cele de după 1989?
Aici e aici! Evenimentele recente, după
instalarea guvernului Ponta, arată clar cum pe plan internaţional,
jurnaliştii străini fac jocurile occidentului, mai abitir decât
vechea meliţă a Europei Libere, aşa cum am scris în articolul
meu „Meliţele occidentului toacă mărunt România”
Care din cristoii, turceştii, lăzăroii,
ungurenii, pata-pleşii şi liicenii României s-au scandalizat de
declaraţiile d-nei Merkel care a pus bazele unei Europe cu două
viteze, după modelul „Fermei animalelor” a lui George Orwell, unde,
după instaurarea „democraţiei”, unele animale au fost declarate mai
egale decât altele?
Reiau cu subtitluri, cu fragmente, dar şi cu
adăugiri impuse de noile evenimente, editorialul meu apărut în
revista Sămănătorul, anul II, nr. 6 din iunie 2012
în care comentez subiectul vizat chiar din moto-ul articolului: „Contra luptei antinaţionale a Europei
gândită cu două viteze”.
CONJUNCTURA EUROPEANĂ
Devine din ce în ce mai
evident că România, prin conducătorii ei politici s-a
împărţit în două-trei găşti de îmbogăţiţi
în timp ce în marea masă a poporului sărăcit, fiecare individ
îşi caută propria salvare din genocidul care a început. Este la fel
de evident că, cel puţin până acum, strategia celor de la putere
a fost ascunsă poporului şi a fost contra poporului. Sunt false
gurile care urlă sus şi tare că România n-are nicio strategie.
Ba are una bine disimulată de conducătorii politici pentru care
poporul a ieşit singur în stradă în luna lui gerar. Deţinând sub
propriul control televiziunea naţională şi multe trusturi de
presă, conducătorii politici - preşedintele ţării,
miniştrii din guvern, secretarii de stat şi micii politruci din
“desconcentrate”, “CA” şi “AGA” - au subjugat toate strategiile României
intereselor celor mari, adică celor cu viteza I-a în Europa, clamând
hoţeşte pactul de coeziune. Singura coeziune (zisă şi
“aliniere”) cu Europa, a reprezentat-o însă până acum, contrariul
“alinierii”, adică adâncirea decalajului economic dintre anglo-nordici pe
de-o parte şi sudici sau estici pe de altă parte, ultimii
reprezentând piaţa de desfacere şi pepiniera de forţă de
muncă a Europei. Adică, viteza
a II-a a acesteia, popoare care vor trăi de-acum încolo la mila şi
împrumuturile anglo-vikingo-saxonilor.
N-ar fi fost posibilă
despărţirea aceasta fără ca la vârful ţărilor
umile să se afle nişte animale de pradă care au fost în stare
să-şi sfâşie propriul popor pentru a-şi asigura bunăstarea!
După modelul european,
care a împărţit continentul în vitezişti şi victime
remorcate, s-a împărţit aidoma şi România: îmbuibaţii
şi noi, mizerabilii genocidului instalat, deocamdată fără
ghetou, pentru a ni se sugera libertatea
de mişcare.
Care au fost politicile care
au condus la pierderea identităţii naţionale, a mândriei
naţionale, a avuţiei naţionale şi odată cu acestea a
solidarităţii, a unităţii claselor sociale, a
fraternităţii şi a coeziunii de scopuri? Oportuniştii
postdecembrişti n-au avut alt scop decât îmbuibarea proprie
obţinută prin minciuna
comunistă şi promisiunea că vom trăi în libertate şi
democraţie autentică.
Oportuniştii se
comportă mereu ca o haită: lupul cel mare doboară oaia şi
vor primi câte-o halcă cei mai obedienţi din grup.
Dar poporul? El cum s-ar
putea descurca în genocidul creat de aceşti hoţi? Nu există
altă cale decât solidaritatea, gruparea în jurul unui scop comun. Ori
aceasta, prin diversiunile mediatice ale mass-media - adăugaţi
şi reţeaua Internet -
astăzi nu mai există! Lumea a identificat zmeul cel mare doar
în clasa politică. El dă “locuri eligibile” pe listele leului,
lupului sau vulpii, pentru a intra “în sistem”, el dă licitaţiile pe
sprânceană pentru firmele susţinătorilor, el “dă liber” la
locurile de muncă. În aceste condiţii, vă mai miraţi că
sindicatele au amuţit? Acestea au fost politicile care au condus la
pierderea, identităţii naţionale, a mândriei naţionale, a
avuţiei naţionale şi odată cu ele a solidarităţii
de care dădea dovadă poporul român până în 1989.
UN EXEMPLU DIN CAMPANIA
ELECTORALĂ LOCALĂ
Ne gândim că o idee
bună ar trebui să coalizeze masele în jurul ei, dar vai, poporul s-a
dezobişnuit să asculte. Sau mai exact, te ascultă mut şi te
minte, considerând că a venit şi rândul lui să dea
ţeapă politicienilor scoţând minciuni din traistă.
Politicienii l-au minţit, ziarele l-au minţit şi-l mai mint, de
televiziuni nici nu mai vorbim! El, votantul de rând, de ce nu ar minţi cu
seninătate dacă a fost minţit de atâtea ori?
La Tismana, la alegerile
locale, era o situaţie aparte. La bâlbele USL- ului se prefigura că
vor ieşi candidaţii la funcţia de primar de la PDL şi
PP-DD. Asta se traducea practic aşa: Tismana nu va mai avea nicio şansă
să capete fonduri pentru dezvoltare din partea USL- ului, adică
partidul care se prefigurează a ne conduce în mandatul următor. Eu,
candidând consilier independent, am venit cu soluţia: voi întocmi o documentaţie astfel ca,
atestând localitatea staţiune montană climaterică - aşa cum
a şi fost de fapt, interbelic - să avem acces direct la fondurile
Ministerului Dezvoltării şi Turismului. Şi toţi, primar,
popă, poliţai, foşti colegi, profesori din şcoală, au
exclamat: “- Vai, ce idee bună!” Candidaţii la funcţia de primar
nu mai pridideau să mă anunţe că “şi-au informat
alegătorii”, ba că au şi vorbit la TV Târgu-Jiu despre asta.
Ehei, nu există mai
mare actor ca românul când acesta se apucă să mintă! Campania
electorală bazată pe o idee benefică oraşului a fost un
fiasco! Până şi ce-i care mi-au întocmit listele de
susţinători, (cu mult peste normă!) alături de ce-i care
mi-au distribuit fluturaşii şi au pus afişele electorale, mi-au
tras clapa... S-au mă rog, au fost ajutaţi să mi-o tragă:
patru urne pentru patru mii de alegători şi cinci cucoane care
ţipă “Hai mai repede!”, “Hai cu ştampila!”. Cine să stea
să mai răsfoiască buletinele pentru a mă găsi pe mine?
Vai nouă ce ni se va întâmpla la toamnă!
ELECTORATULUI DIN ROMÂNIA ÎI
LIPSEŞTE SOLIDARITATEA
Şi totuşi, minuni
există... Atât la alegerile de acum patru ani, cât şi la cele
actuale, un sat şi-a votat propriul consilier local independent. Că
acum patru ani au ales un neisprăvit care i-a minţit, n-a fost o
problemă: era cât pe-aci să-l ia la bătaie când a mai venit pe
la porţile lor... sub aripa USL -
ului. Aşa că au fost solidari cu un nou candidat, neînregimentat
politic, mai tânăr şi mai bine gândit. În plus, secţia aceea de
votare era mai puţin
aglomerată iar reprezentanţii partidelor mai cu bun simţ.
Aşa că, oamenii au avut libertate să-şi caute omul,
să-l voteze, ceea ce pentru acel sat era o datorie de onoare!
Fenomenul în sine trebuie
însă bine studiat, pentru a nu fi luat în România de astăzi drept un
caz izolat, un incident, şi pentru a se trage învăţămintele
de rigoare.
Satul Costeni
aparţinând oraşului Tismana, căci despre el e vorba mai sus, nu
e un sat ca oricare altul. Solidaritatea şi întrajutorarea umană
dăinuie aci de peste şase secole şi dinainte de a se instala
comunismul, se făcea “de clacă” pentru cei nevoiaşi. Era ca o
muncă “voluntară” sau “patriotică” cum ziceau vechii
“preşedinţi de Sfat Popular” din anii 1960, dar fără ca
vre-un şef să intervină! Se trecea la lucru chiar a doua zi,
doar la un sigur apel făcut la biserică sau cârciuma satului: “- Hai
bă, să-l ajutăm şi pe ăla să-şi
cosească fânul”.
Le-o fi rămas sătenilor buna purtare
şi fraternitatea asta de pe vremea când o familie şi-a
împărţit pământul costenarilor? In “Monografia satului Costeni -
Tismana”, învăţătoarea Lucreţia Popescu ne spune: “cel mai
de seamă eveniment din viaţa satului l-a constituit trecerea
locuitorilor lui din poziţia de vecini în poziţia de moşneni
prin actul de donaţie făcut de Stoica Vistierul împreună cu
soţia sa Dochia”. Deci, în acel sat, solidaritatea şi
frăţietatea s-a manifestat la nevoie. Când s-a construit vechea
moară, unsprezece moşi, au pus mână de la mână şi au
construit-o, anunţând pe cale verbală şi regulile de utilizare :
cum se ţineau rândurile, cine măcina gratuit şi cine plătea
uium, care era regula pentru o “guritură”, adică un schimb urgent de
făină contra boabe şi multe alte legi nescrise, care
circulă în satele Costeni şi Izvarna chiar şi astăzi.
Acel bun simţ al
ţăranului român, aceea solidaritate devenită cutumă de mare
preţ, a făcut ca votul în acel sat să ţină de alte
reguli decât cele politice postdecembriste. Sunt reguli pe care nu le-au estompat
nici luarea morii şi a gaterului lor cu japca în timpul comunismului, nici
obligarea de a da apa Costenilor oraşului Craiova, ei bând cu plată
(!) din reţeaua locală plină de mâl. Dar prin votul lor, ei
speră ca situaţia să fie reglementată.
Apa Complexului
Hidroelectric Cerna-Motru-Tismana ar fi putut fi dirijată uşor spre
Craiova cu costuri minime. Te miri câte retrocedări s-au făcut
şi se mai fac în ţară! La Tismana însă nu s-a retrocedat
nimic, apa izbucurilor Izvarnei se duce
la Craiova, iar locuitorii oraşului beau apă din Bistriţa
Peştişanilor.
In vremea când am fost
consilier în consiliul local s-a pus această problemă. D-l
Văcaru, tehnician la Staţia de Captare Izvarna îşi aduce aminte:
„A venit directorul staţiei, având sediul la Craiova şi a propus
primarului de atunci ca Tismana şi comunele gorjeene prin care trecea conducta, să încheie un act
prin care acestea să fie alimentate cu apă de la staţia noastră.
Unele comune s-au racordat la reţea dar Tismana nu s-a racordat venind
alegerile electorale. Şi actele au rămas neîncheiate. Schimbându-se
primarul şi consilierii, sub cei noi aleşi proiectul a rămas
îngropat”
Spre deosebire de alte sate
dezbinate care au votat candidaţii cei mai vocali, pe ce-i care le-au
promis că “vor face şi vor drege”, că vor da satului o parte din
halca lupului, satul Costeni a gândit că în ciuda nenorocirii care s-a
abătut pe capul lor, cu moara şi gaterul distrus, cu apa furată,
mai importantă e solidaritatea. Adică, alegerea unui om din sat care
să se zbată pentru problemele lor, dincolo de clasa politică.
Iată un caz concret
printre atâtea altele care s-or fi întâmplat în România. A fost cumva un singur
ziar din România care să tragă învăţăminte din
alegerea noilor consilieri de la alegerile locale din iunie 2012? Altele au
fost priorităţile mass-media aşa cum am spus la început: ascunderea
sub preş a rezultatelor partidului agreat de trustul de presă,
atacarea partidului adversar în speranţa unor subvenţii
substanţiale din partea celor cântaţi de-a lungul campaniei
electorale.
Ce se va întâmpla la
alegerile din toamnă? Să nu ne amăgim: vulpea va cânta iar ca în
fabulă, de natură să-i pice corbului caşcavalul din
gură.
Corul cristoilor,
turceştilor, lăzăroilor, ungurenilor, al pata-pleşilor
şi liicenilor României face repetiţii seară de seară la
televiziunile băsiste.
Dar cu România cum va
rămâne? E cât se poate de evident: România va ajunge departe doar prin
reinventarea solidarităţii după modelul alegătorilor din
satul Costeni-Tismana.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru Publicaţiile Sămănătorul
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro