Făuritorii României maneliste au
distrus nu numai industria ci şi
ţărănimea, care şi-a
lăsat casele părăsite plecând în lumea largă.
PORNIND DE LA UN
E-MAIL
Prăbuşirea României ca
stat şi ca naţiune continuă. Mişcările partidelor politice
nu mai fac azi nici cât o ceapă degerată. Portocalii au mobilizat
armata căprarului Oprea şi-au umplut şcolile desfiinţate de
Funeriul cel fără păr şi fără cap, cu
făină, zahăr şi ulei din rezerva statului care începuse
să ajungă gunoi. Zic ei că până la alegeri nu s-or
împuţi pachetele chiar de tot iar dacă o începe totuşi să
se strice de-a binelea, s-or da pe sub mână la admiratorii de
conjunctură. Şi totuşi, oricare ar fi „beneficiarii” pomenii
electorale, ei primesc cu vorbă bună pacheţelul dar în spate
unii înjură ştiind ce-au păţit la alegerile trecute cu
astfel de ciubucuri.
Partidele de opoziţie o
lălăie şi ele prin teritoriu pentru a-şi convinge membrii
că „unirea va face puterea”, când tot ţăranul o ştie bine
că racul, broasca şi cu ştiuca n-or să apuce să
treacă lacul în veci!
Ehei, erau vremuri când partidul era
partid cu doctrină politică iar candidaţii în alegeri se alegeau
în şedinţe unde săreau scântei e-adevărat, dar era
voinţa organizaţiei. Acum organizaţiile primesc ierarhic deciziile
„cine, care şi cum”, respectiv, cine candidează, care sunt partidele
duşmane şi cum să se mintă electoratul. Pentru că de doctrină, nici nu mai
poate fi vorba.
Deci, pe tot frontul politic,
imagine de apocalipsă. Pe frontul mediatic, grupurile de presă
străină, prin posturile TV cu „moguli” bine subvenţionaţi
din străinătate, au rezolvat lipsa forţei de muncă din
ţările vestice cu creştere demografică negativă. Şi au rezolvat şi problema crizei:
cum vine criza, cum sunt trimişi emigranţii rapid înapoi ca să
le dea partidele de la putere făină din rezerva de stat ca
să-şi pună de-o mămăligă.
In asemenea conjunctură, a unui
stat total debusolat politiceşte şi moraliceşte este normal
să apară şi „salvatorii neamului”. Cum salvează ei România
de la dezastru am avut exemple: după alegeri, marii „salvatori” tip Vadim,
Becali sau Eba ajunseră pe voturile proştilor, euro-parlamentari
triplându-şi averea. Şi totuşi, boala de „salvator al românilor”
n-a fost eradicată. După Dan Diaconescu care-şi pune banii scoşi
- din prostiile spuse la OTV - la bătaie, pentru viitoarea campanie
electorală, deja au apărut pe Internet, e-mail-urile noilor Mesia cu
„soluţii alternative viabile pentru
români”.
Ele au început să circule în
draci zăpăcind electoratul. Pentru a exemplifica, să vă
redau un e-mail primit de un amic, precizând că şi alte scenarii ale
„salvatorilor naţiei” parcă sunt trase la indigo.
D-le M. V – MH,
„Iată, prietenul M… A….escu şi-a ţinut promisiunea si
redirecţionează către noi interviul promis cu Domnul Petre
Răcănel, recent-alesul preşedinte al Partidului Popular si al
Protecţiei Sociale - PPPS. Dacă veţi căuta pe Internet
<Petre Răcănel> veţi putea găsi destule detalii
privind aspectele abordate de intervievat. Puteţi concluziona voi
înşivă ca avem in fata un nou tip de om politic, pentru care
opţiunea de a candida la preşedenţia PPPS a venit târziu si greu
- după îndelungi bătălii interne in cadrul partidului, in care
s-a străduit sa joace rolul de arbitru. Faptul ca se bucura de
susţinerea pensionarilor din CFR - "a doua Armata" - este un
argument care ii poate spori şansele de reuşită in demersul
vizând revigorarea PPPS si propulsarea acestuia pe scena noastră politica
drept soluţia alternativa viabila
pentru romani. In condiţiile când mai toţi considera ca numai
un politician - "locomotiva" poate propulsa un partid, CFR-ul vine,
iată, cu o alta soluţie...
Cu Dumnezeu inainte!”
Amicul meu de Internet, M. V – MH
primind acest e-mail îmi scrie:
Mult stimate domnule Tomoniu Nicu,
Îndrăznesc să vă redirecţionez acest mesaj, pe care
l-am primit de la un prieten de-al meu. Mă adresez dumneavoastră din
două motive:
1. Domnul Răcănel este oltean de-al nostru, născut
şi crescut în apropiere de Tismana şi cum eu am mai multă
încredere în patriotismul oltenilor noştri, aş tinde să cred
că acest om ar putea face ceva pentru România, o Românie care merge, în
mod accelerat, spre prăbuşire, ca stat şi naţiune. S-ar
părea că sunt pesimist gândind astfel, dar aşa cum
evoluează (şi a evoluat) societatea noastră, eu mi-am cam
pierdut nădejdea că se vor găsi oameni politici, care să
convingă populaţia României că a sosit timpul să iasă
din imbecilitate, din apatia în care se află acum.
2. M-am convins că sunteţi persoana care gândeşte
"la rece", deci cu mult discernământ, obiectiv, fără
presentimente şi, în afară de acestea, sunteţi un patriot,
aşa cum aş dori să fie cât mai mulţi români. De aceea am
încredere în raţiunea dumneavoastră, la care apelez acum.
Nu vreau să vă flatez în cele arătate mai sus (nu am nici
un interes material la dumneavoastră, ci - recunosc - unul moral), dar
întotdeauna eu spun în faţă, clar, părerea mea despre
respectivul căruia mă adresez. De aceea eu nu am prea mulţi
prieteni. Eu nu flatez.
Aşadar, v-aş ruga, dacă nu cer prea mult, să-mi
spuneţi părerea dumneavoastră despre domnul Răcănel
(pe care nu-l cunosc, decât din mesajul laudativ pe care l-am primit şi pe
care vi-l retransmit şi dumneavoastră).
Cu deosebită consideraţie,
M…cea V…u-Mehedinţi
I-am răspuns imediat domnului M.
V.-M., printr-un prim e-mail, doar poziţia mea faţă de
conjunctura politică actuală, urmând ca să mă interesez
cine este acest gorjean de ispravă, după cum zic
susţinătorii săi.
„Draga Domnule V…cu,
Mă doare sufletul când văd asemenea mesaje. Oameni de toate
categoriile, patrioţi cu inima plină de intenţii bune, cu sufletul plin de
românism, lansează mesaje prin care ei văd sincer redresarea ţării. Primesc la editura
„Semănătorul” poezii, îndemnuri, lozinci care la prima vedere sunt
foarte frumoase. Unele le-am publicat fără comentarii, pentru că
erau pornite din iubire de ţară, altele erau pur şi simplu
reproşuri şi plânsete sincere pentru poporul care nu e în stare
să se deştepte, de pildă, "Poporul meu infirm", al
cunoscutului scriitor Ştefan Dumitrescu.
Există deci în literatură, ca în întreaga mass-media de
altfel, o întreagă panoplie de articole de presă care abordează
tema. Îi înţeleg pe toţi pentru că exprimă sentimentele
tuturor.
Unii merg şi mai departe: vor să întemeieze curente politice
noi, „salvatoare”. Şi ne trimit simţămintele şi ideile lor
sincere, fără să aibă în spate un evantai de oameni de
meserie capabili să dezvolte nişte strategii economice coerente.
Regula TUTUROR este că se ameţeşte electoratul cu aceiaşi demagogie: ţara e la pământ,
totul este un dezastru! Mesajul lor parcă e tras la indigo. Cui mai dau ei acest mesaj când nimeni nu îi
mai ascultă?
Erau nişte vremuri, când se alegeau din popor
personalităţi de bune intenţii pentru reuşita
electorală. Domnia Voastră era unul din ei. În lipsă de o
strategie coerentă pe termen lung a României, ca intelectual, v-aţi
pliat pe studiu şi recoltarea unor documente care ar fi putut să fie
un punct de pornire pentru mersul României mai departe, în cunoştinţă de rateurile sau
împlinirile istoriei. Vai! Nu interesa! Cu excepţia unor erudiţi care
savurau informaţia ca atare, fariseii politici aveau alte scopuri,
patrioţii trebuiau marginalizaţi pentru că erau o piedică
în scopurile lor.
Ne găsim în mare impas: să dăm crezare noului val de contestatari
sau să discernem o soluţie printre cei care s-au cocoţat deja în
aceşti 20 de ani la vârf? Mare dilemă! Cei noi n-au decât
entuziasmul. Partidele existente au însă în spate un nucleu de specialişti în ramurile economice şi o
întreagă reţea de informare mass-media, cu specialişti în manipularea
populaţiei. Vor reuşi contestatarii cu limbă lungă, gen
Răcănel, fără programe economice, fără
susţinerea unor specialişti racolaţi deja de-a lungul timpului de toate
partidele politice existente? Pentru că cei care au mijloace de comunicare
vor înghiţi "răcăneii" cât ai zice peşte!
Cu mijloacele moderne de (dez)-informare vor răzbi demagogi inculţi ca Dan Diaconescu care are
priză la "prostime" seară de seară cu aiurelile lui.
Şi care – atenţie, aici poate fi un scenariu subtil - se
prevalează de faptul că a "fost arestat din ordinul lui
Beşescu"? Se dă ca sigur că va obţine voturi doar cât să intre în
parlament, cum va obţine voturi şi fruntaşul - major Gabriel Oprea, vai!, ministrul
apărării, prin racolarea nemulţumiţilor care nu vor mai avea loc în desemnarea posturilor conform înţelegerilor din USL privind
candidaţii în alegeri. Astfel de partide populiste vor fi viitoarea
masă de manevră în caz că partidul băsescian nu obţine majoritatea.
Se joacă deci pe scena politică, nişte cărţi mari unde nu mai au loc
"răcăneii", deşi sufleteşte am putea fi de partea lor.
Dar ce te faci cu "prostimea" care habar n-are de jocurile
politice? Ia spune mata, cum va ajunge mesajul lui Răcănel, în satele
noastre când omul priveşte la TV odată pe săptămână şi îi înjură
pe toţi venind obosit de la muncă, unde a câştigat doi poli lucrând cu căruţa lui toată ziua?”
Cu aceiaşi consideraţie,
NNT
A urmat după o zi o nouă
scrisoare.
„Draga Domnule V…cu,
Astăzi am luat la rând proprietarii
de teren din Chiliu, cu domiciliul în Tismana, în intenţia de a afla cât mai multe despre
d-l Răcănel şi satul lui de origine, cu atât mai mult cu cât
acest sat este printre foarte puţinele din zona Tismana pe care nu l-am
vizitat niciodată, el ţinând administrativ de comuna vecină Godineşti.
Lucrurile pe care le-am aflat sunt incredibile, cu atât mai mult cu cât sunt
lângă noi şi apăsaţi de vremuri habar n-avem de tragedia lor. Am hotărât
să merg toamna asta la fata locului ca să fac acolo nişte
filmări şi să scriu un reportaj. După ce va fi totul gata,
filmele şi reportajele, am să vă ţin la curent. Dar să
vă spun ce am aflat până acum, adunând şi informaţii
istorice, necesare pentru a putea evalua corect situaţia actuală a
aşezării .
Chiliu este un sat străvechi
şi denumirea lui vine din preistorie, însemnând Pintenul lui Ahile. Nu
întâmplător, pentru că de pintenul de deal dintre Glogova si
Godineşti ţinea odinioară Lacul Sarmatic în care se scurgeau
râurile Motru şi Tismana. După marea glaciaţiune de acum 10.000
de ani, perioada caldă face ca gheţurile să se topească,
râurile să se umfle şi să spargă Pintenul Chiliu pe partea
Motrului spre Glogova iar pe partea Tismanei şi Orlei înspre Godineşti
şi Pârâu.
Lacul scurs a lăsat o câmpie
fertilă care azi se cheamă Depresiunea Tismana şi tocmai
datorită condiţiilor prielnice zona a fost populată încă
din vremurile lui Burebista aşa cum afirma istoricul Nicolae
Densuşianu. Apoi, domnitorii basarabi s-au îngrijit ca în zonele rămase virgine să fie
înfiinţate noi sate. Aşa apărură pe vechiul Pinten Chiliu,
satele Grind, Hăieşti, Masloşi şi Arşi astăzi
dispărute din cauza condiţiilor vitrege. Au mai rămas Chiliu, Racoţi şi
Rătez cu crescătorii lor de animale, luptând cu natura pentru a crea
pajişti animalelor lor.
In perioada interbelică
şeptelul de animale asigura consumul localităţilor din jur, satul Chiliu cunoscând
o dezvoltare normală. Apoi veni tăvălugul comunist şi
sătenii fură obligaţi să-şi dea pământul punând degetul pe
tabelul de înfiinţare a Colectivei. Cu veniturile
personale diminuate, Chilienii nu mai avură tragere de inimă la
lucru, cu toate că satul producea suficient cât să-şi
construiască o şcoală şi un magazin sătesc pe
lângă biserică. Insă majoritatea plecară la oraş
pentru a avea un venit salarial asigurat tot timpul anului.
Veni şi capitalismul dar în loc
ca migraţia ţăranului plecat la oraş
să fie stopată şi încurajată, în paralel, revenirea la
vatra străbună a forţei de muncă neabsorbite de industria care se
prăbuşea voit pe zi ce trece, de satele tării nu se mai
ocupă nici măcar partidul ce-şi zicea
ţărănist. Singura mare
strategie a ţării rămase distrugerea "moştenirii
ceauşiste" şi învăţarea cutumelor şi strategiilor economice ale
occidentului pentru a deveni o nouă piaţă de desfacere a capitalismului
sălbatic european.
Aşa reveni satul Chiliu, în
două decenii la statutul lui din evul mediu, când domnitorii erau nevoiţi a da pământ gratuit pentru
popularea acelor dealuri sălbatice. Dintr-un sat cu peste 100 de
gospodării, cu şcoală, biserică şi magazin
sătesc, astăzi mai găseşti în Chiliu doar vreo 10 familii
de bătrâni, Mergând prin sat, se ivesc pe uliţe case părăsite una
după alta, şcoala abandonată a rămas fără
ferestre, uşi şi mobilier iar locurile arabile sunt doar amintire.
Peste tot au năpădit mărăcinii, peste gardurile căzute
se îndreaptă dimineaţa câteva vaci, capre şi oi, lăsate la liber prin
jur, deoarece nu se mai ştie al cui e pământul. Seara animalele se
întorc singure la grajd pentru o mână de mălai şi unde se mulg pentru
supravieţuirea ultimilor ţărani ai satului. Nimeni din
cei întrebaţi la Tismana nu ştie cine-i
Petre Răcănel dar au auzit că un frate de-al lui ar locui acolo
mai demult iar Petre Răcănel se zice că ar locui în Glogova.
Asa că Domnule V…cu, n-am nici
o informaţie ca să vă dau în privinţa lui Petre Răcănel,
despre care-mi spuneţi
ca s-ar fi implicat în diverse organizaţii ale societăţii civile pentru „a pune ţara de la pământ pe
butuci”, în vreme ce satului lui va muri odată cu cei 10-15 bătrâni
care-şi aşteaptă acolo veşnicul sfârşit!
Nu ştiu ce să vă spun
despre d-l Răcănel dar am un exemplu similar. Acum patru-cinci ani a
venit un magistrat de origine din
Tismana şi ştiindu-mă pe atunci consilier local la primărie
ţipa din toţi plămânii:
" - Ce face domnule primaru’ ăsta al matale pentru satul
ăsta? Că drum nu-i, calea ferată nu mai e că a fost
vândută ca fier vechi, artizanatul a dat faliment, agricultură nu se
face. Ce-i cu dezastrul ăsta?"
Am luat a doua zi motoreta şi m-am
dus la conacul acestuia dintr-un deal. Mă gândeam că-l găsesc
acolo, pentru că acolo îşi petrecea vacanţele. Era o mândrie de
conac înconjurat de grădini şi livezi cu pomi fructiferi de toate
soiurile. Seara veneau lăutarii la conac ca să cânte, să bea
vin, trânc sau ţuică bună. Când am ajuns cam la vreo 800 de
metri a trebuit să las motoreta pe cric şi s-o iau pe jos din cauza
drumului devenit impracticabil. O rudă de-a lui, care păştea
vacile pe acolo, mă dumireşte ce-i cu conacul magistratului.
"- Dincolo de mărăcini ăia mari, acolo a mai
rămas ce n-a vândut. Restul l-a cumpărat un ungurean ca
să-şi pască caii şi măgarii. Grădina e
distrusă complet, pomii sunt roşi de mistreţi şi de iepuri
pentru că garduri nu mai sunt, iar la conac uşile şi ferestrele
le-au luat ţiganii. Caii lăsaţi la liber se mai bagă acolo pentru
umbră. Să nu intraţi pentru că pute rău, nu râneşte nimeni."
Am mai aflat că magistratul cu
pricina a vândut ce a putut din partea lui dar conacul nu l-a putut vinde
că trebuiau împărţiţi banii cu rudele. Iar în timp ce s-au
judecat, s-a ales praful de el. Dar cu
banii pe care-i mai avea si cu banii pe care i-a luat pe pământ,
magistratul care murea cu o zi în urmă de grija satului în care s-a
născut, i-a dat fiului său ca să plece definitiv din România
şi să se stabilească în Anglia.
In urma acestei triste experienţe ce pot eu să vă spun
despre fiul satului Chiliu, d-l Răcănel, plecat prin Germania şi
întors în România în trâmbiţele ziarelor ca salvator al naţiei?
Ştiu doar că în jurul Tismanei
sunt sate care mor, terenuri care se degradează iar mass-media e
plină de relatări privind magnificele intenţii de salvare a neamului românesc.
Începând de la aşa zisul
preşedinte de ţară, de-i zice azi lumea – scuzaţi! -
Beşescu, până la primul ministru Boc şi gaşca lui de
demagogi inculţi, care cu cât bagă mai mult ţara la apă, cu
atât mai mult se laudă că fac bine.
Şi încă, mergând mai departe, de la transfugii fugiţi din ţară pe timpul lui
Ceaşcă până la cei plecaţi după 1989 la
pricopseală în occident, indiferent pe care asculţi, toţi ne
spun senin că au soluţiile pentru satul Chiliu şi
conacul părăsit al magistratului, la degetul al mic.
Tristă realitate să vezi
în ce baltă se bălăcăreşte o Românie care şi-a
câştigat independenţa
şi reîntregirea teritoriului sub regi şi cu războaie! Altă
dată prosperă, în mileniul al III-lea ţara abia dacă
îşi mai trage sufletul sub preşedinţi cu căciula în
mână pe la Bruxelles. S-au dus vremurile când mareşalii României
stăteau la masă, de la egal la egal cu mai marii Europei.
Reprezentanţii noştri de azi pleacă la pomană la Noua
Poartă, doar-doar ne-o da ceva Coana Europa ca să ieşim din
mocirlă.
Cu consideraţia dintotdeauna,
NNT”
Alte comentariu pe baza acestei
corespondenţe ar fi de prisos.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Publicaţiile ARP
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro