Astăzi
psihopaţii României au ca ţintă nu unirea ci voturile
basarabenilor.
BASARABIA
VA FI SOLUŢIA CRIZEI POLITICO-SOCIALE ROMÂNEŞTI?
Dacă
judecăm logic, la rece, criza politico-socială de astăzi din
România care a rupt orice dialog între guvernare şi cetăţeanul de rând, provine din
Basarabia. Ea a fost declanşată - în iresponsabilitatea sa - de
Băsescu, în lupta lui paranoică pentru a câştiga al doilea
mandat prezidenţial. La comanda sa, serviciile specializate ale statului
român au declanşat o adevărată isterie printre basarabeni pentru
a cere ca să fie oficializaţi şi ca cetăţeni români,
deci cu drept de vot. Aşa se face că dincolo de celălalt front
pro-băsescian, deschis de MAE la ambasadele române din occident, grosul
voturilor primite de Băsescu din străinătate a provenit din
Republica Moldova. Lumea n-a observat bine fenomenul datorită abaterii
atenţiei electoratului, de către agenţii portocalii bine
ascunşi printre jurnaliştii antibăsescu, care au lansat imediat
în mass-media „votul cu viteză supersonică” din secţiile de
votare pariziene, unde votaseră pentru Băsescu trei duzine de
votanţi pe minut.
Dacă
s-a acordat acestei diversiuni o importanţă deosebită putem
să spunem fără tăgadă, că s-a ascuns perfect
faptul că nu românii din occident, ci basarabenii au influenţat
esenţial soarta politică a României. Iar dacă asta s-a putut
întâmpla odată, cu siguranţă se va mai întâmpla şi de-aici
încolo, cutia pandorei fiind deschisă.
Privind
concluziv, este evident că pentru cei care conduc astăzi România,
Basarabia nu interesează ca teritoriu realipit Moldovei de către
domnitorii basarabi[1] ci ca
masă electorală. Scăpând din mână electoratul autohton prin
decizii paranoice care au lăsat românul doar în izmene, făuritorii
celui mai sărac şi al celui mai umilit stat al Uniunii Europene
îşi caută acum perpetuarea la putere cu voturi de peste hotarele
României. Mass-media portocalie şi cele şapte servicii secrete ale
ţării aservite băsescului au misiunea lor. În prima fază,
impregnarea dezgustului românului de rând pentru votare. Apoi, se au în vedere
ascunderea strategiilor de lărgire a electoratului portocaliu prin pomeni
date direct din bugetul pus la dispoziţia primului ministru
primăriilor şi firmelor agreate, precum şi dirijarea proiectelor
principalelor ministere responsabile cu dezvoltarea ţării, pentru a
fi aplicate în teritoriile păstorite de actuala CETAP - „coaliţia
excluşilor şi trădătorilor de la alte partide”.
Dacă
neamul basarabilor - întemeietorii
Ţării Româneşti - doreau să unifice teritorial şi
spiritual întreg spaţiul vlah de civilizaţie, ameninţat de
războaie, de crize politice şi mai ales de crize religioase sub
ameninţarea islamică, astăzi sub umbrela NATO, nu mai
interesează unirea cu fraţii basarabeni decât din punct de vedere
strict electoral.
În
vremea voievozilor basarabi, dincolo de frontierele politice din regiune,
clerici şi reprezentanţi ai artei şi culturii, se mişcau
parcă liber pe întreg spaţiul ortodox, de la Baltica la Mediterana,
fiind dominaţi de spiritul universal al concepţiei unei ideologii
religioase proprii. Acum, spiritul Europei este dat de interesele economice a
diferitelor clanuri autohtone şi transfrontaliere, care dezvoltă un
adevărat fenomen de masă „care pe care”, sub paravanul aşa
ziselor alegeri „democratice”. În acest nou spirit, cetăţeanul nu mai
contează decât ca alegător. Iar convingerile lui sunt alimentate
frenetic de mass-media, zi de zi, ceas de ceas. Coeziunea socială
din vremea lui Ceauşescu a dispărut. Nu mai există un ţel
comun, nu mai există interese naţionale pentru că nu mai
există o ţară a cetăţeanului ci un spaţiu
geopolitic orientat pe clanuri de interese economice sub tutela unor partide
politice, pentru a se da falsa impresie că totul se
desfăşoară democratic.
Într-un
cuvânt, abulia. O boală creată de psihopaţii atinşi de
paranoia puterii. Adică, omul simplu, modest, sociabil şi respectuos
care îndată ajuns la putere nu mai are alt ţel decât menţinerea
cu orice preţ a puterii politice care l-a propulsat pe o treaptă de
privilegiat. Schimbat parcă peste noapte, acum el minte, fură,
înşeală, discreditează adversarii, cumpără fanatici
care să susţină şi să justifice împotriva
oricărei logici, „doctrina lui politică”, măsurile lui
„anticriză”, „reformatoare” sau „salvatoare”, singurele, care pot
„asigura” bunăstarea celor minţiţi, înşelaţi şi
furaţi din salariul sau pensia câştigate cu greu prin muncă
cinstită.
Amintiţi-vă
ce impetuos, prietenos şi sociabil era Băsescu la început de mandat
şi cum s-a schimonosit acum la faţă de ură împotriva celor
care-i reproşează că şi-a propulsat fiicele, fratele
şi prietenii în lumea bogătaşilor. Clanul lui familial şi
clanul de partid au depăşit demult cutumele clanurilor ceauşist
şi pcr-ist! Isprăvile lui Nicu Ceauşescu erau mici
copilării pe lângă etalarea bijuteriilor şi imobilelor Ebei
şi Ioanei sau a altor promovate băsesciene. Privit cu ură de
popor, ochiul băsescului, pârlit de flacăra violet, s-a înroşit
de duşmănie şi se ştie bine că de îndată ce
marionetele lui de partid vor cădea de la putere, se va prăbuşi
şi el.
Salvarea
lui şi a adunăturii lui de partid, mai poate veni din dirijarea
banilor guvernamentali, nu spre dezvoltarea ţării ci spre lichelele
proprii. Nu în ultimul rând, de mare importanţă, salvarea
băsesciană mai poate veni din voturile din străinătate, mai
ales cele basarabene. Să intrăm puţin în detalii…
Zilele
acestea a început să circule pe Internet îndemnul la semnarea unei
petiţii menite să impulsioneze demersurile parlamentelor din
Republica Moldova şi România pentru unirea celor două ţări.
La prima vedere românii vor zice „Uraaa!” Însă, dat fiind faptul că
lansarea petiţiei vine din SUA, începi să intri la bănuieli: nu
cumva e vorba de acei americani vechi prieteni ai marelui reales? Pe de
altă parte, cele două Americi, ca şi occidentul, cârcâie de
spionii MAE, adică acei diplomaţi sub acoperire care au organizat
pe-acolo urnele de votare exact în fiefurile portocalii. Dacă mai adaugi
şi faptul ca serviciile secrete româneşti stau în pixul lui Băsescu,
te duci cu gândul că presupusa unire este o nouă ciorbă
portocalie care se pune pe foc la următoarele alegeri.
Ehei,
gândeşte realesul, dacă ne-am uni cu basarabenii! În acest caz, e
clar, perpetuarea ciumei portocalii ar fi asigurată. Cetăţenii
români scârbiţi de actualii guvernanţi ar sta acasă iar la
votare s-ar înghesui basarabenii. Bine gândit marinare! Dacă mai pui pe la
televiziuni şi de-o manea cu Minune al casei, ar fi „super mişto!”.
Iată
o idee de psihopat al puterii, cu atât mai periculoasă cu cât la nivel
mondial, psihologii au observat că o boală psihică a
conducătorului unei ţări s-a întins întotdeauna mai întâi la
guvern, apoi ca o molimă la apropiaţi, pentru ca în final, întregul
popor să sufere de această boală psihică a cărei
lecuire durează secole! În ce fază ne găsim noi românii e greu
de apreciat, însă e sigur că ne-ar mai trebui doar un pas până
la paranoia de masă. Depinde încotro îndreptăm acest pas la
viitoarele alegeri pentru ca totul să ne fie dintr-o dată clar.
Însă,
întotdeauna o mare strategie pusă la cale împotriva unui popor s-a
împotmolit dacă ea a fost redirijată contra celui care a creat-o.
Adică, dacă unirea cu basarabenii este o diversiune
băsesciană, nu trebuie să o respingem ci din contră,
să luptăm pe toate căile pentru ca ea să se realizeze, fraţii
români trebuind să afle adevăratul ei scop. În aceste condiţii,
cu scopul ascuns al portocaliilor la vedere, se va găsi calea prin care
cele două naţiuni surori se vor apăra în faţa pericolului
comun.
Fie
această cale, acum, doar ipotetică. Ia gândiţi-vă, spre
exemplu, că după unire poporul ar cere un preşedinte basarabean,
mai puţin obişnuit cu furatul sau minţitul şi trecut prin
lupte grele şi sângeroase cu mancurţii moscoviţi. Toată
propaganda portocalie că opoziţia n-are candidaţi credibili la
preşedinţie s-ar duce dracului! Iată un candidat serios şi
nepătat de peste Prut ar zice tot românul! Iar ideea ar putea avea asupra
populaţiei româneşti, de pe ambele maluri ale Prutului, acelaşi
impact pe care l-a avut odinioară Alexandru Ioan Cuza de-o parte şi
de alta a Milcovului.
Vorba
românului, nu se ştie niciodată de unde ar putea să sară
iepurele alb ca lacrima. Pentru că iepurelui roş-portocaliu scos
mereu din urnă de mai bine de douăzeci de ani, îi cunoaştem bine
ce-i poate pielea!
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Publicaţiile ARP
P. S.
Votaţi petiţia de la adresa:
http://www.petitiononline.com/Memorand/petition.html
Conversaţi
cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro