Câţiva din
„făuritorii” României maneliste
LUNGA
NOAPTE A ROMÂNIEI FĂRĂ EUROPA LIBERĂ
Previziunile
„oracolului Brucan din Dămăroia” conform căruia, noua societate
în România va deveni stabilă abia după douăzeci de ani
postdecembrişti iată că s-au adeverit. Vai nouă însă,
nu societatea la care-am ajuns acum gândeam noi atunci că o să
făurim! Fiindcă alegerile ciudate din toamna de tristă amintire
a anului 2008, reuşiră prin minciună, promisiuni deşarte
şi populism de cea mai joasă speţă, să îngenuncheze
definitiv poporul român.
Peste poporul
român, închis în cuşca sovietică o jumătate de secol, apoi
minţit cu „schimbarea” timp de două decenii, se aşternu lunga toamnă a
nopţii fără de aşteptare, noaptea cea fără de
speranţă, noaptea fără de ţel! Până şi în
vremea „iepocii” aceleia, hulitul Ceauşescu ne lăsase speranţa
cea de seară: adormeam ascultând cu optimism Europa Liberă.
Ştiind prea bine că undeva trăiesc popoare fericite şi
prospere, că ele nu-s departe de noi, speram că va veni o bună
zi în care vom trăi şi noi ca un popor descătuşat. Adormeam
şi visam să prindem ziua aceea… Şi chiar dacă n-o fi
să fie cu generaţia noastră, gândeam ca măcar fii
noştri s-o prindă.
Astăzi, la
împlinirea oracolului, nu mai avem nici o nădejde să trăim
viaţa aceea minunată! Decepţia şi disperarea au luat locul
acelei visări frumoase iar pe copii noştri am început să-i
plângem. Le plângem de milă căci sclavi vor fi toată viaţa
lor, victime ale băncilor străine şi ale noilor ciocoi. Iar
„Europa Liberă” nu mai există ca s-ascultăm speranţa de
departe. Şi nici BBC-ul sau alte „voci curate”. Astăzi ele îşi
au sediile redacţiilor la noi în ţară, devenind vocile spurcate
ale călăilor copiilor noştri ce-s nevoiţi să-şi
ia în cap lumea largă. Şi-au făcut jocul mişeii, ba i-au
învăţat şi pe cei din ţară cum se poate trăi bine
cu minciună plătită! „Europa Liberă”, BBC-ul şi alte
„voci murdare” se mutară în grădină la noi şi hârâie
continuu cu autohtonii, la ceas de seară, oda noii ciocoimi plină de
nulităţi, hoţi şi mincinoşi. Ei aduseră cloaca
asta la putere, o cloacă care te scuipă în faţă
şi care la câteva zile de la rezultatul
alegerilor uitară de tot şi de toate câte promiseseră.
O lună de
zile abia de-şi împărţiră prada. Săriră să-şi ia
hălci mari din hoitul ţării toţi şmecherii aşa
zişi „băieţi deştepţi”, borfaşii, interlopii,
precum şi gagicele băsescului, ce-ajunseră toate şi
toţi la putere, prin diversiunea uninominalului băsescian şi
lătratul la ceas de noapte al mass-mediei. O mass-media construită în
România după chipul şi asemănarea noi clici securisto-CIA-istă
care, culmea, învie la putere „taman în criză” de două decenii. Scenariu sigur şi garantat, clocit în
marile laboratoare ale puterilor mondiale!
Trăim
împărţeala de la Malta iar redesenarea hărţilor va avea o
singură direcţie: spre exterior. Aşa o spusese şi primul
comandant al NATO: americanii vor fi ţinuţi înăuntru, sovieticii
afară iar nemţii la pământ!
Multe popoare
suferiră, dar parcă nici unul nu pătimi ca noi în facerile
acestei Europe Mari. Prin ce diferă această „nouă eră” de
„iepoca” lui Ceaşcă? Nu mai conduce cizmarul ci marinarul? Măcar de-ar fi numai atât! Nu mai avem
educaţie: biologia care se predă în şcoală este o carte
întocmită de protestanţi, evanghelişti sau martori ai lui
Iehova, din literatură se scot clasicii poporului român iar istoria
românilor se încearcă a fi scoasă cu totul. Nu mai avem armată: cei mai bravi
militari ai României fură scoşi forţat la pensie iar din
armată mai rămase un pumn de mercenari în slujba unchiului Sam. Nu
mai avem nici ţară şi nici măcar un preşedinte
adevărat nu mai avem: marinarul care ne conduce este spion şcolit la
Amsterdam, secondat de un altul din umbră cu indicativ „Stolo”, spion al Băncii Mondiale şi al FMI.
O nouă gardă, înlocuind pe săracul Iliescu spionul şcolit al ţării
sovietelor, ce puse primul sub România, bomba cu fitilul Tokes.
Asta este România
cea fără de nădejde şi n-am mai scris nimic despre
politică de când am spus că alegerile o să perpetueze circul
politicii dâmboviţene iar bomba „primenirii” o să pută rău.
Da, aţi citit bine, politicii dâmboviţene sau al politicii neo-fanariote,
cum bine zice Al Florin Ţene de la Cluj. Cei din provincie sunt pe la
Bucureşti doar cu numele! Se pleacă până pământ la
Paşa Marinarul şi cu atâta sârg, încât la pământ dau cu nasul în
Boc!
Cum
bine îi spuneam eu unui lăudător de clică fanariotă, uitat
de lume prin Franţa şi care habar n-avea de „marile schimbări
democratice” clocite în „Casa Poporului” a lui Nicolae şi a Lenuţii
sale: „Acum, marea noastră Românie s-a redus la capitală. De
acolo se aleg cei „10” pentru România, numai
acolo pe malurile Dâmboviţei s-au născut cei mai buni zece
scriitori, cei mai buni zece actori, cei mai buni zece jurnalişti, cei mai
buni zece artişti şi alţi „cei mai” dintre „cei mai”! În
provincie zace prostimea, adică zace „pulimea” cum bine se revolta de
acest cuvânt Cristian Tudor Popescu, el însuşi ales marele jurnalist al
tuturor jurnaliştilor din toate timpurile, peste milenarele noastre
meleaguri dacice. Iată domnule că astăzi nu se mai naşte
inteligenţa nici în teritoriul mioritic românesc şi nici peste hotare
ci numai pe Calea Victoriei iar lansările de carte şi de scriitori se
fac de cei de la Cotroceni pentru cei din Dămăroaia şi de cei
din Pantelimon pentru cei din Băneasa, şi invers, cu variante.”
Unde s-a ajuns în
România prin discursurile demagogice ale politicienilor, secondate de o isterie
colectivă a presei? S-a ajuns la înălţarea la cer noii
ciocoimi bucureştene, care-şi însuşeşte şi care
foloseşte în interes propriu în vremurile acestea abulice, toată
literatura, cultura, arta şi ştiinţa unui întreg popor.
Veghează la împlinirea visului fanarioţilor de a pune ţara ca
preş unchiului Sam, Băncii Mondiale şi FMI, şapte servicii majore de informaţii şi
contrainformaţii. Germania, Franţa, Norvegia, Suedia, Canada, Iran,
Japonia si India au doar trei. Italia, Belgia, Spania, Olanda, Danemarca,
Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Brazilia, Noua Zeelandă,
Pakistan au două. Elveţia, Egipt, Finlanda, Estonia, Grecia,
Slovenia, Serbia, Singapore au doar unul. Dimensiunile serviciilor secrete
romaneşti, sunt pe măsura diversiunii clicii fanariote: SRI are
12.000 de ofiţeri, în timp ce Direcţia Securităţii
Teritoriale (DST), echivalentul SRI din Franţa (tară cu
populaţie dublă), are doar 6.000.
Privim la circul
care ni se oferă zilnic pe toate canalele mass-media, întru adâncirea
îndobitocirii prostimii, fără ca cineva să observe că buba
ne vine de la flămânzii coloşi americani ai puterii
mondiale în criză, care-şi văzură spionii reinstalaţi
la conducerea României. Oare, nu tot aceştia care ajunseră acum la
putere erau şi aceia care încheiară privatizările şi
realizară planului iniţial PSAL 1 cu mult sârg? Nu fură ei acei
fanarioţi ce luptară pentru iniţierea procesului de privatizare
şi a măsurilor necesare pentru ca un anumit număr de
întreprinderi de stat rămase, să fie păpat la ceas de
seară? Nu fură ei pentru „convenirea unui plan şi a unui
calendar de reducere a arieratelor în sectorul energetic”? Nu ei conveniră
irevocabil asupra metodei şi calendarului de privatizare a B.C.R. şi
C.E.C.? Nu ei ne minţiră cu „îmbunătăţirea cadrului
legislativ de supraveghere din sectorul financiar, convenirea unui proces de
elaborare a unei strategii anticorupţie şi aprobarea legislaţiei
de asistenţă socială”?
Dacă
nu v-aduceţi aminte, să vă spunem noi cine erau fanarioţii
Înaltei Noi Porţi de peste ocean, când ţara se făcu praf:
preşedinte-coordonator era nimeni altul decât Traian Băsescu iar din
echipa sa constituită în cadrul „Comitetului de coordonare a
implementării PSAL2” mai
făceau parte Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei care veghea ca nu
cumva să nu păţească cineva ceva, Decebal Traian Remes
ministrul Finanţelor care împărţea frăţeşte banii
şi Radu Berceanu, ministrul Industriei si Comerţului care-i plasa
unde trebuie. Din umbră, era şters de praf pentru acţiune
Robocop - Stolojan şcolit şi bine instruit pe timpul
activităţii sale la Banca Mondială.
Şi
în mai puţin de două mandate, poporul român privi năucit cum
pierde totul! De la Romtelecomul pus în braţele grecilor până la
Siderurgica Galaţi pusă in braţele prietenilor oligarhi ai lui
Toni Blair, se găsi mană
cerească şi pentru gaşca lui Băsescu când Banca
Mondială identifică spre privatizare întreprinderi concrete, cum ar
fi Alro, Alprom si Petrom. Cheia acestora şi a tuturor lucrurilor era la
ei, România putea fi sfârtecată în linişte!
Uitarea
e scrisă-n legile-omeneşti dar chiar nu observăm că
învârtim mereu, de două decenii, aceiaşi cozi de topor? Nu
observăm că in „vremuri grele”, anume declanşate, ne conduc
iarăşi aceiaşi oameni care ne-au dus mereu la dezastru,
lăsând apoi pe alţii să spele pe jos şi să pună
flori?
De
patru ani aceşti fanarioţi ai Înaltei Noi Porţi tot fabrică
scenarii de preluare a puterii şi de discreditare a tuturor focarelor de
rezistenţă românească. Uite că acum sunt iar la putere iar
diversiunea la modă e deja gata: „greaua moştenire” şi „criza
mondială”, paravane numai bune pentru furat.
Diversiunile
alegerilor cu uninominalul şi a coaliţiilor „puternice” le-au
reuşit! Pot scoate acum
liniştiţi de la naftalină atât „sprijinul de la FMI”, cât
şi „ajutorul tovărăşesc” al Băncii Mondiale. Precum
foarte bine pot scoate din lada de zestre securisto-CIA-istă şi alte
vechi iubiri.
Va fi
vreo diferenţă între jaful de început al României şi jaful pe
faţă folosit astăzi fără nici o jenă?
Desigur
că va fi, am avansat: cheia seifului o învârteşte acum doar
şeful hienelor. În muzica-i deja cunoscută: „- Hă, hă,
hă!”
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris iniţial pentru revista „Epoca” la data de 15 martie 2009
Apărut şi în ziarul Gorjeanul din acel an.
Această revistă „Epoca” online deschisă cândva de Artur
Silvestri a dispărut, domeniul fiind închis de ARP Bucureşti
Conversaţi
cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro