În 2007 expansiunea austriacă în
petrol încă mai era ţinută în loc de Dinu Patriciu.
Războiul lui Băsescu contra
liberalilor
s-a soldat însă cu vânzarea de
către Patriciu a 75 la
sută din compania Rompetrol, firmei KazMunaiGaz
pentru
o sumă estimată neoficial la peste 2 miliarde de dolari.
Voievozii noului imperiu austriac
Toată suflarea
gazetărească până mai ieri obedientă băsescului, s-a
repezit acum contra lui pe lucruri care au devenit în ziua de astăzi
obişnuite şi în consecinţă au devenit şi minore ca
interes public: ştergerea zilnică la fund a preşedintelui cu
constituţia ţării, amplificarea prin intermediul fratelui său a contrabandei cu armament,
instalarea „prietenelor” sale în fruntea ministerelor turismului şi
tineretului pentru dirijarea sumelor necesare avansării odraslei celei
mici ca figură exotică alături de „Jiji Becali” în Parlamentul
European, insistenţele pentru repunerea la conducerea ţării a
unei clici populiste demisă legal şi normal de majoritatea
parlamentară, folosirea prerogativelor instituţiei
prezidenţiale, a personalului său mai stufos decât parlamentul
însuşi şi a serviciilor secrete pentru propaganda electorală
proprie.
Suflarea
gazetărească abia dacă mai scapă, pe ici pe colo
adevărul fiind diversionist lucrată şi înăbuşită
de aceste teme, ultima temă fiind
restrângerea numerică a parlamentului pentru a fi mai uşor
manipulat şi a face imposibil de a mai intra acolo şi oameni cinstiţi
care prin onestitatea lor împiedică băsescul în nebunia lui.
Doar două-trei jurnale reiau
dezvăluirile din cartea „Puterea din umbră” a lui Ovidiu Eduard
Ohanesian, şi în ciuda notorietăţii extraordinare a
jurnalistului tot două-trei televiziuni pun accent pe confirmarea spuselor
jurnalistului că „băsescul” reprezintă astăzi la nivel
mondial o marionetă americană ce a înlocuit „iliescul”, o veche
marionetă rusească. Ce amnezie o fi cuprins mass-media
românească când se vede cu „ochiul liber” faptul că lumea s-a
reîmpărţit în noi sfere de influenţă după căderea
comunismului? Să fi uitat că împărţeala de la Ialta a fost
reiterată în unele cazuri şi la Malta şi că beneficiarii au
fiecare câte o felie egală din acţiunile Germaniei, Austriei,
Ungariei şi Iugoslaviei? Şi atunci, de ce n-ar acţiona fantomele
lui Stalin, Roosevelt şi Winston Churchill, ce învârt azi capitalul
mondial, pentru resuscitarea Imperiului Austriac şi folosirea lui ca prim
pinten pentru promovarea intereselor Băncii Mondiale în Europa
Centrală şi de sud-est Germania fiind destul de ocupată cu estul
ei, Polonia şi ţările baltice?
Pentru că ăsta este secretul care se
ascunde în spatele campaniilor de presă anti-băsescu: lumea nu
trebuie să afle că Imperiul Austriac s-a întins nu numai peste
Transilvania ci peste toată România şi în întreaga regiune
balcanică, până la greci. Lumea nu trebuie să afle că
gaşca băsesciană de securişti a reuşit
„performanţa” de a ne copleşi ţara în faţa
străinătăţii, de a nu ne mai recunoaşte România ca
fiind a noastră, că vremea oamenilor cinstiţi, neimplicaţi
în afaceri, vremea idealiştilor care ţin la naţiunea lor din
principiu respingând snobismul copierii modelelor străine a trecut.
Poporul nostru, unul dintre
popoarele cele mai „dresate” ale lumii gata oricând să cânte la semnul
puterii, i se trage obedienţa încă din vremurile totalitarismului. El
priveşte acum năuc şi nepăsător la tot ce se
întâmplă pentru că i s-a inoculat mereu subliminal pe toate
căile mass-media, zi de zi, minut de minut, conduita lui viitoare relativ
la „puterea din umbră”. Spionii Securităţii ceauşiste
reşapaţi şi stăpânii lor marionete politice ale capitalului
mondial au devenit voievozi puşi de Noul Imperiu Austriac peste provincia
România.
Acest scenariu mizerabil al
voievozilor marii oligarhii mondiale care pasc România în nesimţire, se
întâmplă pentru a doua oară în România postdecembristă după
aşa zisa „tranziţie” şi aceea „privatizare” despre care românii
au avut destul timp să-i afle adevăratul nume: furt oficializat prin
lege. Pentru a doua oară s-a declanşat scenariul împrumutului FMI
„pentru ţară” cu scopul bine ascuns de a sprijini băncile
austriece care la rândul lor vor sprijini infrastructura militară
americană şi-i vor asigura combustibilul necesar.
Ca voievod în Noul Imperiu Austriac
şi lacheu american, Băsescu îşi face azi jocul în văzul
lumii fără să-i pese barem o clipă de dreapta judecată
a istoriei având acum totul la cheremul lui: justiţie, securitate,
armată, parlament, presă.
Scenariul securistului Băsescu
(dosar 3990/1973)[1]
devenit agent dublu şi supranumit „spionul şcolit de CIA la Anvers” a
început cu Strategia de „asistenţă” a Grupului Băncii Mondiale
pentru România, în perioada 2002-2004, prin care se crea în ţară un
mediu macroeconomic subjugat marilor oligarhii mondiale şi cucerirea unor
domenii cheie în politică prin subminarea din interior a FSN-ului devenit
„un mamut comunist cu faţă umană” care începuse
privatizările şi realizase planul iniţiat PSAL 1.
Ca să ajungă mai sus,
Băsescu şi gaşca lui fu apoi implicată în „iniţierea
procesului de privatizare şi a măsurilor necesare pentru un anumit
număr de întreprinderi de stat rămase, convenirea unui plan şi a
unui calendar de reducere a arieratelor în sectorul energetic, convenirea
irevocabilă asupra metodei şi calendarului de privatizare a B.C.R.
şi C.E.C., îmbunătăţirea cadrului legislativ de
supraveghere din sectorul financiar, convenirea unui proces de elaborare a unei
strategii anticorupţie şi aprobarea legislaţiei de asistenţă
socială convenită"
Cu asemenea vorbe - ce ascund multe
în spate - ajunse preşedinte-coordonator Băsescu în Comitetul de coordonare a
implementării PSAL2 împreună
cu Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei, Decebal Traian Remes, ministrul
Finanţelor, Radu Berceanu, ministrul Industriei si Comerţului sub
îndrumările „competente” ale bine-şcolitului Băncii Mondiale
şi al FMI, Theodor Stolojan.
Prin ei, Banca Mondială
acţiona practic, analizând şi informaţiile esenţiale
desfăşurării programului FMI, incluzând obiective şi
termene pentru privatizarea societăţilor comerciale de stat şi a
instituţiilor financiare. Adică avuţia României. Visul lui
Băsescu de a deveni un nou Ceauşescu cu renume mondial, putea să
depindă de acest program şi acordul cu Banca Mondială privitor
la strategiile de privatizare a unor entităţi cum ar fi Alro, Alprom,
Petrom, Rafo şi altele. Cheia succesului lui în ridicarea pe podiumul cel
mai înalt din România, a depins de sprijinul lui necondiţionat pentru
înfiinţarea dezvoltarea unui Nou Imperiu Austriac ce va stăpâni
Europa Centrală şi de Sud-Est.
Cum a devenit Basescu voievod în
această parte a lumii? Într-un articol de prezentare a cărţii
„Puterea din umbră” a lui Ovidiu Ohanesian eu am extras adevărul în
câteva idei esenţiale pe care le reiau mai jos:
- la sfârşitul anilor ’80,
securiştii Isac Adrian, Marin Antonescu, Silvian Ionescu şi Traian
Băsescu activau la Anvers. În anii aceia, Anvers era şi centrul
mondial al comerţului cu diamante industriale. România era pe locul trei
în lume privind producţia de diamante sintetice, exporta componente
electronice în Japonia şi armament în Orientul Mijlociu;
- ajuns la putere şi sprijinit
de capitalul mondial, Traian Băsescu a preluat fără sfială
securiştii care au luptat împotriva structurilor euroatlantice, i-a
promovat la conducerea SIE şi îi foloseşte în continuare. Grupul
„Anvers” a fost extins cu alţi
ofiţeri DIE, printre care Silviu Predoiu, Vasile Sarcă, Marcel
Alexandru, Nicolae Vintilescu, Grigore Istrate. Acest lucru n-ar fi fost
posibil fără complicitatea lui Valeriu Stoica, ajuns ministru de
justiţie tocmai pentru a face posibilă acoperirea grupului „Anvers”
prin invocarea „continuităţii în asigurarea securităţii
ţării”.
- Băsescu l-a însărcinat
cu organizarea “eliberării” ostaticilor din Irak pe Adrian Isac, el fiind direct
responsabil şi pentru accederea la conducerea Direcţiei Generale de
Securitate Internă a generalului Silviu Predoiu. Sub presiunea
dezvăluirilor din presă, Traian Băsescu l-a trecut în planul
doi;
- Vasile Sarcă va rămâne
celebru mai degrabă pentru afacerea răpirii jurnaliştilor
români, când serviciile secrete au regizat cu atât talent, fuga teroristului
numărul 1 din România, Omar Hayssam deşi misiunea lui principală
împreună cu Predoiu a fost ascunderea, ţinerea sub obroc a dosarului
fierbinte căutat de ziarişti incomozi, stârniţi de fostul
preşedinte Constantinescu pentru a dezgropa trecutul în Securitate al lui
Băsescu;
- având vechi amici bine
plasaţi în posturi cheie şi mai ales la arhive, lui Băsescu i-a
fost uşor a-şi îngropa duşmanii politici şi el nu s-a dat
în lături de la a şantaja pe foştii prieteni ai premierului
Năstase, folosindu-se de ei pentru accederea la putere;
- odată ajuns la putere,
Băsescu împreună cu autorităţile române care-i sunt
complice, au realizat cea mai mare muşamalizare a unui dosar de terorism
internaţional. Mohammad Munaf a fost adus în Ambasada României din Irak
odată cu jurnaliştii români eliberaţi, apoi a fost predat de pe
pământ românesc armatei americane;
- Preşedintele Traian
Băsescu s-a folosit în mod clar de această afacere, în scopuri
electorale şi pentru creşterea popularităţii. De aceea
ascunde în continuare adevărul şi pe ceilalţi vinovaţi,
fiind oficialul care a clasificat actele cu adevărul răpirii pentru
50 de ani. Este omul care a negat faptul că ofiţerii SIE l-au predat
sub ochii noştri pe Mohamad Munaf, martorul cheie în proces, americanilor.
Cei care au o logică suficient
de profundă, îşi dau seama că la baza tuturor lucrurilor ce ni
se întâmplă în România stau două strategii: interesele americanilor
în Orientul Mijlociu şi interesele capitalului mondial pentru ca România
să devină provincie a Noului Imperiu Austriac.
Cancelarul Austriei, Wolfgang
Schüssel, ne-a explicat destul de clar ce ţara sa s-a poziţionat atât
de avantajos în spaţiul central şi est-european: „Pur şi simplu pentru că am identificat foarte de timpuriu
importanţa strategică a regiunii dunărene. Anul trecut l-am
celebrat pe marele umanist Humboldt, de acum 200 de ani, şi este foarte
interesant dacă ne uitam la marele atlas al lumii. Europa este
împărţită acolo în mari regiuni, care nu au nimic de-a face cu
regiunile geografice, iar una dintre cele mai mari este regiunea
dunăreană. A fost dintotdeauna visul meu, ca aceasta mare regiune –
Bavaria, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Romania si Bulgaria – sa
se dezvolte într-o regiune economica şi politică, iar acest lucru
începe sa se adeverească. Am privit întotdeauna ca fiind o investiţie
în viitorul nostru”. Ca să fie şi mai concret, cancelarul
aminteşte şi de vremurile excelente când totul se decidea în
această parte a lumii „de la Vieana”. Ne-o spune pe şleau: „România este o ţară-cheie, are
acces la Marea Neagra, este o tară dunăreană şi ne
simţim foarte apropiaţi de ea, şi, din punct de vedere istoric,
avem legături excelente”.
Simţirea aceasta „foarte apropiată
de noi” se realizează cu ajutorul voievozilor provinciei România. Nu fu
voievod Solo retras în Alpii austrieci şi înlocuit la stăpânirea
României cu voievod Băsescu având mai mari şanse de reuşită
la câştigarea preşedinţiei României? Iar după ce
câştigă nu fu Marele Băse reparat fizic prin spitalele Vienei?
Noul Imperiu Austriac le spunea clar
voievozilor valahi în toamna anului 2007: ne daţi BCR şi petrolul
românesc şi vă ratificăm Tratatul de Aderare la UE. Dacă nu,
nu! După preluarea BCR de către Erste Bank, începerea procedurilor de
ratificare a fost votată în cvasiunanimitate, cu doar două voturi
împotrivă. Imediat după ce Erste Bank a preluat BCR printr-o
tranzacţie de 3,75 miliarde de euro, investitorii austrieci din România
jubilau. Austriecii cuceriseră din nou România şi amploarea
investiţiilor lor nu se îndrepta doar despre bănci, ci şi spre
asigurări, petrol, bere sau construcţii. Austria decise să
ratifice Tratatul înainte de Raportul Comisiei Europene, deşi iniţial
anunţase că va aştepta recomandările executivului de la
Bruxelles.
După BCR, este
achiziţionată de către OMV Aktiengesellschaft compania
petrolieră naţională Petrom cu clauze dintre cele defavorabile
pentru stat. Tenebrosul contract de privatizare a pus Austria în poziţia
de lider al pieţei de produse petroliere din România. OMV a vrut toate
resursele Petrom de la puţul de extracţie şi până la pompa
de distribuţie a produsului finit şi i s-au dat ca niciunde în lumea
asta. Nici o ţară nu a vândut o companie similară unui
investitor strategic, punând la pachet şi procesarea, şi
distribuţia şi exploatarea, pierzând astfel controlul total asupra
unor resurse importante de energie ale României. Înainte de privatizare, Petrom
era compania care avea cea mai mare contribuţie la bugetul statului. Acum
austriecii OMV sunt singurii care extrag ţiţei din subsolul nostru
şi deşi statul roman, deţine încă o participaţie
importantă la Petrom, poate să-şi ia gândul de la dividende sau
impozit pe profit.
Voievozii provinciei România din
Noul Imperiu Austriac au dus înaltei împărăţii de la Viena
plocon „averea“ companiei romaneşti Petrom: rezerve de un miliard de tone
de ţiţei. OMV deveni peste noapte cu ajutorul trădătorilor
de ţară cel mai mare producător de ţiţei şi gaze
din Europa de Sud-Est. El are acum lanţuri de benzinării nu numai în
România ci şi în Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria,
Serbia-Muntenegru si Slovacia. Trăiască Noul Imperiu Austriac,
voievozii lui de Valahia, Năstase, Boc, Băsescu, castelanii de
Bucureşti, Stolojan, Berceanu, Pogea precum şi alte progenituri.
Trăiască Noua Securitate care ucise la Viena pe fratele lui
Ceauşescu pentru a nu se afla de acest plan diabolic de refacere a
imperiului austriac!
Să aruncăm o privire la ce
a făcut Noul Imperiu Austriac în România.
Raiffeisen era prezentă în
România încă din 1994, dar preluarea de către Raiffeisen Bank, în
2001, a Bancii Agricole i-a întărit poziţia.
In sectorul asigurărilor,
grupul Wiener Stadtische a cumpărat Omniasig, iar Unita a cumpărat
Astra Asigurări. In sectorul bancar, gigantul HVB a achiziţionat
Banca Tiriac. Investiţiile greenfield făcute de companiile austriece
din sectorul materialelor de construcţii aduseră firmele
Wienerberger, Bramac, Baumit, Henkel în România. Firmele Egger si Schweighofer
sunt implicate în fabrici de prelucrare a lemnului in nord-estul Romaniei
punând la bătaie o jumătate de miliard de euro.
Sebeşul s-a transformat aproape
într-un „oras austriac“. Grupul austriac Kronospan un lider mondial în producţia
de plăci din lemn, a cumpărat două fabrici construite de
compania italiana Frati. Fabrica MDF care produce fibre de densitate medie
şi o fabrică acoperind circa 80% din producţia autohtonă de
PAL - plăci din aşchii de lemn -
fiind şi singura capacitate de producţie din România de PAL
melaminat. In 2003, o altă firmă austriacă, Holzindustrie
Schweighofer, a ales Sebeşul pentru construcţia unei fabrici de
cherestea destinată construcţiilor. Gerald Schweighofer -
proprietarul companiei - a declarat că vrea să investească 20 de
milioane de euro şi in achiziţionarea de păduri pe teritoriul
României.
Retailerul austriac de mobilă,
kika în pofida crizei economice actuale îşi menţine strategia de
expansiune în România achiziţionând terenuri în Constanta, Timisoara
şi Oradea pentru centre comerciale.
Si în piaţa românească a
investiţiilor imobiliare companiile austriece domină clar.
Immofinanz, este cel mai mare fond de investiţii imobiliar din Austria,
Europolis, fiind finanţat de banca austriacă Investkredit si de BERD.
Compania CA Immo - divizie a grupului HVB Bank Austria - sunt pionerii
investiţiilor în imobilele din Bucureşti. Immorent, care
aparţine Erste Bank, si Meinl European Land Limited a găsit şi
ea vaci bune de muls în Valahia.
Agrana România, filiala firmei
austriece Agrana, este acum cel mai mare jucător de pe piaţa
zaharului din ţara noastră. Compania şi-a băgat nasul şi pe piaţa amidonului si a
glucozei (35%). Intrată şi în industria procesării fructelor,
austriecii deţin două fabrici funcţionale de zahăr, la
Roman şi la Buzău. Mai deţin o fabrică de dulciuri - Romana Prod în Roman, una de amidon şi
glucoza, AGFD Ţăndărei, o fabrică de prelucrare a fructelor,
Carabost Carei, cinci centre de distribuţie la Ţăndărei,
Cluj, Timişoara, Craiova si Bucureşti unde deţine şi un
holding.
Brau Union este cel mai mare
producator de bere austriac din Romania cu cinci unitati de productie, la
Miercurea Ciuc, Hateg, Constanta, Craiova si Bucuresti. Grupul olandez
Heineken, prin Brau Union Romania acopera aproape toate segmentele pietei:
Heineken, Gösser, Schlossgold, Silva, Ciuc, Golden Brau si Bucegi.
Piaţa condimentelor este
reprezentată la noi prin Kotanyi Condimente, cel mai mare producător
de condimente din Austria, iniţiatorul amestecurilor de condimente, numite
mix-uri, fiind Johann Kotanyi GmbH.
Concernul Billa, parte a concernului
Rewe, a deschis gustul românilor pentru cumpărăturile în supermarket
fiind prezentă pe piaţa de retail din Romania din 1999, planurile de
expansiune vizând deschiderea a peste 100 de magazine în toată ţara.
Austriecii au investit în Omnilogic
şi firma a fost profitabilă încă din primul an. În 2004,
acţionarul majoritar de la Omnilogic a preluat peste 50% din furnizorul de
servicii Datanet - la rândul sau joint-venture româno-austriac.
Porsche Holding au intrat pe
piaţa românească în decembrie 1997 ca să vândă maşini
nemţeşti de la concernul german VW-Audi, sub umbrela acestora intrând
şi spaniolii de la Seat, cehii de la Skoda sau italienii de la
Lamborghini.
Si dac-ar fi numai acestea! Stai
să te gândeşti: cum dracu de se descurcă aşa de bine
austriecii? Păi simplu, se bazează pe prostia voievozilor de la
Bucureşti care au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard.
Bunăoară austriecii de la Petrom.
Ei vor construi viitorul sediu central al companiei - Petrom City – la
Străuleşti pe un teren deţinut de fostul Petrom românesc în
nordul Bucureştiului. Se laudă că centrul va găzdui
toţi angajaţii Petrom de la birourile din Bucureşti şi din
împrejurimi şi vor da pe Complexul imobiliar, 70 milioane euro. Care-i
realitatea? Locul fostului depozit Petrom de carbură şi locul
impregnat de petrol scurs din rezervorul aflat în zona aceea a fost
curăţat. Din douăzeci de hectare, unsprezece au fost vândute
Raiffeisen Evolution project development GmbH care a câştigat
licitaţia pentru 90 milioane de euro. Aţi văzut şmecheria?
Petrom City se va construi deci gratis pe un teren de nouă hectare iar pe
deasupra le mai rămân austriecilor şi un mezelic de vreo 20 de
milioane de euro!
Multe exemple s-ar mai putea da!
Beneficiind din plin de ajutorul guvernului voievodului Băse, trei
cetăţeni austrieci GERALD SCHWEIGHOFER, OMAR MITTERMULLER şi
BRUNO RUHDORFER sub acoperirea firmei SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL din
Sebeş, aparţinând grupului SPB INDUSTRIEHOLDING GmbH din Viena, au
ajuns să deţină astăzi, în total, circa 7.000 ha de
pădure în judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita,
Hunedoara, Prahova, Suceava şi Vâlcea, bugetul RNP "Romsilva"
fiind prejudiciat chiar în anul acesta de criză, cu sume de peste 60
milioane de lei noi.
Iată cum Austria,
ţară cu o populaţie de doar 8,3 milioane de locuitori, a ajuns
să aibă un Produs Intern Brut (PIB) de 273 miliarde euro şi un
PIB pe cap de locuitor de 30.200 de euro şi o speranţă de viaţă
de 77,1 ani la bărbaţi şi 82,7 ani la femei.
Dimensiunile expansiunii Noului
Imperiu Austriac are însă dezavantajele ei pe timp de criză. Statele
Europei Centrale şi de Est datorează băncilor austriece 290
miliarde dolari. Potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale, aceasta
este o expunere de mare risc, mai mare decât al Italiei, Germaniei şi
Franţei, o expunere aproape echivalentă cu împrumuturile acordate de
Spania Americii Latine.
Daca turbulenţele recente din
Europa centrală devin o criză de amploare şi milioanele de clienţi
est-europeni intră în incapacitate de plată, Austria cu expunerea ei
mai mare decât propriul PIB va avea probleme mai mari decât orice altă
tară occidentală.
Ei, acum este clar de ce voievodul
Băsescu şi guvernul lui marionetă s-au dat de ceasul morţii
să împrumute România la FMI? Uitaţi-vă zilnic la discursurile
lui Băsescu, Stolojan, Boc, Pogea, Croitoru din această campanie
electorală, uitaţi-vă cum cântă la fiecare apariţie
publică despre împrumutul FMI. Sperie lumea cu şomajul, neplata
salariilor şi pensiilor dar adevărul ăsta este: dacă
România nu pompează bani în băncile şi firmele austriece,
dezastrul austriac se va produce anul viitor. Băsescu, Stolojan, Berceanu
vor simţi - ca pe vremea turcilor - pe umăr mâna ambasadorului
Austriei sau a însuşi marelui Obama şi decizia fatală: „Mazil
bre!”
Dacă vă e milă de
voievozii Noului Imperiu Austriac şi tânjiţi după
„investiţiile” de miliarde ale austriecilor, votaţi Băsescu.
Dacă nu, v-aţi gândit
bine: tăuraşii actuali ai marii oligarhii mondiale păscură
şi băură România destul!
Prof. Nicolae N. Tomoniu, octombrie
2009,
în timpul campaniei electorale.
ARTICOLE MAI VECHI PE
ACEIAŞI TEMĂ
Tăuraşii
marilor oligarhii mondiale
