Izvoarele carstice: o fabrică naturală de oxigen
şi dioxid de carbon
generând atmosfera fără noxe de acum milioane de
ani
ORAŞUL TISMANA –
VIITOARE STAŢIUNE CLIMATERICĂ?
ISTORIC
In articolul meu „Fenomenul carstic
Tismana”, publicat acum doi ani în cotidianul „Gorjeanul”, spuneam: „aproape că nu există vizitator
care să fi scris despre Tismana şi să nu fi remarcat
senzaţia de înviorare şi sănătate pe care o simţi
imediat ce străbaţi Valea Tismanei. Studiind atent fenomenul timp de
mai mulţi ani, îmi dau astăzi seama, că acele descrieri nu erau
un act de complezenţă ci o constatare venită din instinctul fiecăruia,
că aerul din Valea Tismanei este rezultatul unui fenomen natural”.
La începutul secolului XX, George
Coşbuc petrecându-şi vacanţele la Vila Sfetea, îşi
aşează pe Valea Tismanei un chioşc de reculegere - astăzi
reamenajat - şi o masă de lucru, într-un loc cu aer ozonat, binefăcător,
provenit de la un izvor carstic puternic. Acolo se va amenaja Fântâna Chihaia,
apoi Parcul Chihaia, cu vestita „Alee a Tainelor”, loc de promenadă pentru
scriitorii vremii. In jurnalul Vilei Sfetea se găsesc, consemnate de
diferiţi vizitatori, oameni renumiţi ai timpului, următoarele
note:
„În această localitate cei tineri se îmbărbătează
contemplând minunile naturii şi monastirea, producţiune a geniului
român după descălecare, iar cei bătrâni îşi
îndepărtează sfârşitul prin clima, apa, aerul şi modul de
viaţă potrivit ei”
,,Ce fericire să poţi fi singur în contact cu natura. Numai la
Tismana am avut această ocazie!"
,,Vedem şi simţim cât de bine e dincoace de Carpaţi.
Doamne-ajută ca tot aşa să aflăm şi dincolo de
ei."
,,Am fost în anul 1907-1908 şi sper să continui a veni în
această splendidă localitate plină de aer, de linişte
şi de inspiraţie!”
Însemnările despre natura
şi aerul sănătos de pe Valea Tismanei sunt nenumărate iar
despre fenomenele carstice unice de aici, generatoare de oxigen şi bioxid
de carbon, absolut pure, necombinate chimic cu nici o noxă poluantă
dăunătoare organismelor vii, am scris în numeroase articole şi
în cartea „Sfântul Nicodim de la Tismana”[1].
ORAŞUL TISMANA, O PĂLĂRIE
PREA MARE
Cu toate acestea, prin
Hotărârea Consiliului Local Tismana nr. 7/18.04.2003 s-a aprobat în
unanimitate de către cei 17 consilieri, organizarea unui referendum local „pentru
ca localitatea Tismana să fie schimbată denumirea din comuna Tismana
în oraşul Tismana”. Referendumul a fost stabilit în data 18 mai 2003
şi din 6121 de votanţi, 2071 nu s-au prezentat la vot, 3895 au spus
„Da” şi doar 123 votanţi au fost împotrivă.
Votul masiv în favoarea trecerii la
statut de oraş se datora percepţiei intuitive a populaţiei
că localitatea Tismana a fost văzută dintotdeauna deasupra
satului oltean obişnuit iar în Statutul Comunei Tismana, întocmit de
subsemnatul şi despre care populaţia fusese informată, amintea de
două documente din veacurile al XV-lea şi al XVI-lea, respectiv 3
sept.1441 şi 11 ian. 1585, care consemnau faptul că Tismana mai
fusese pe vremuri oraş şi târg (notă a lui Paul de Alep).
Dar dincolo de istorie, trecerea din anul 2004
a comunei Tismana la statut de oraş se datora în bună măsură
clasei politice. Era vremea când, rod al unei campanii foarte intense, noi,
românii, taaare ne mai doream să
întrăm în Uniunea Europeană dar Coana Europa constatase cu mare
stupoare că populaţia României era majoritar rurală. Ca atare, am întors-o rapid „ca la
Ploieşti” şi într-un hei-rup românesc, de care nici azi nu
scăpăm, făcurăm rapid într-un an, toate satele un pic mai
răsărite din România, oraşe.
Prin urmare Tismana, conform Monitorului Oficial Nr. 310 din 7.04.2004,
a fost declarat oraș
la data de 5 aprilie 2004.
După câţiva ani însă,
populaţia constată pe propria piele că noul statut de
orăşean era o pălărie cam mare: taxele locale
crescuseră „în draci” iar accesarea proiectelor de dezvoltare a zonelor
rurale nu mai erau eligibile. Politicienii se luară cu mâinile de cap
şi încercară rezolvarea prin fonduri destinate oraşelor mici
şi mijlocii dar cu toate astea, cofinanţarea cu greu putea fi
asigurată de o localitatea care abia-şi ţinea la un nivel normal
funcţionarea şcolilor, centrului medical, bisericile şi
serviciile de iluminat public, apă, canalizare sau întreţinerea
drumurilor satelor componente.
Timpul a trecut şi în
afară de faptul că noul statut de oraş, ne-a ajutat ca să
beneficiem totuşi de nişte fonduri mai mari venite „de la
judeţ”, nici pe departe n-am putut dezvolta cum trebuie „oraşul”,
uitându-ne cu jind la vecinii din comunele Padeş şi
Peştişani care s-au apropiat chiar mai vertiginos de viaţa
urbană decât noi.
STAŢIUNEA TURISTICĂ TISMANA,
REMEMBER!
Ca în povestea cu drobul de sare, în
toţi aceşti ani ne-am văitat că e de rău sub statut de
oraş şi aproape că uitasem documentaţia din anul 2003, în
care se spunea: „În anul 1916 tipograful Miloşescu şi poetul George
Coşbuc pun bazele societăţii culturale „Dorna” Tismana, în al
cărui statut se găsesc acţiuni de restaurare a monumentelor
religioase, înfiinţarea unui muzeu religios, bibliotecă şi
recunoaşterea localităţii ca staţiune climaterică, acţiuni
duse la capăt, inclusiv recunoaşterea în 1938, a statutului de
staţiune climaterică în Regatul Român”.
Iată! În frenezia noastră
de a deveni „orăşeni”, trecusem peste faptul că Tismana fusese
staţiune climaterică. Ori, mai degrabă trebuia să ne
recâştigăm acest statut în anul 2003, anul referendumului. Expulzarea
regelui din ţară nu însemnase că noi ne pierdusem şi
statutul. Faptic, îl pierdusem doar tacit: cine să mai
îndrăznească în vremea comunismului să reamintească faptul
că pentru amenajarea staţiunii climaterice a Văii Tismanei,
Ceauşescu, Dej şi Emil Bondăraş munciseră din greu cu
târnăcopul şi lopata în calitate de deţinuţi politici ai
lagărului de la Târgu-Jiu?
Şi tot tacit, nimeni nu a mai
pus în Consiliul Local Tismana acest subiect în discuţie, din anul 2008.
Era anul în care, abandonând viaţa politică, m-am ocupat
împreună cu Artur Silvestri de
redacţia „Sămănătorul”, sponsorizată de Asociaţia
Română pentru Patrimoniu Bucureşti. Tentative de schimbare a statutului
oraşului Tismana au existat totuşi dar în sensul revenirii la
comună, fapt inutil din punct de vedere al alocărilor bugetare de la
judeţ şi greu de argumentat juridic. Dar chiar şi în
privinţa revenirii la statut de staţiune climaterică se
necesitau totuşi cercetări laborioase şi nimeni din consilieri
nu-şi asumase în acest scop strângerea de date pentru întocmirea unei
documentaţii bine argumentată,
întinsă pe zeci de pagini. Legislaţia privitoare la staţiuni
este de altfel destul de stufoasă iar pentru documentaţie şi un
plan de acţiune s-ar fi ajuns în final tot la vechea mea bază de date
acumulată la întocmirea statutului vechii comune şi a strategiei ei
de dezvoltare în viitor.
CONJUNCTURĂ FAVORABILĂ
La trei ani de la decesul lui Artur
Silvestri, activitatea editorială a Asociaţiei Române pentru
Patrimoniu Bucureşti a fost suspendată iar revista
„Semănătorul” şi editura online adiacentă, erau pe punctul
de a dispărea din viaţa literară şi din lumea virtuală
a Internetului. Mergeam spre drumul fără de întoarcere al uitării.
Este meritul tuturor celor care acţionează în ONG-urile Tismanei, a
cadrelor din învăţământ, a autorităţilor locale care
nu puteau să lase să se piardă două branduri importante
lăsate de Coşbuc la Tismana: „Sămănătorul” şi
„Dorna”. Sub aceste nume s-au înfiinţat de altfel, în anul 2011 şi
asociaţiile „Sămănătorul Tismana” şi „Dorna Tismana”,
prima continuând cu publicarea online a revistei „Sămănătorul”
iar a doua, urmând a acţiona în parteneriat cu autorităţile
locale, instituţiile de învăţământ şi cele religioase,
pentru recâştigarea vechiului statut interbelic de staţiune climaterică pentru
oraşul Tismana. Baza de date a Fundaţiei Tismana, a altor
fundaţii şi asociaţii, a unor instituţii de stat sau
private, cu interes în conservarea
mediului natural, a zonelor şi ariilor protejate, urmează a fi folosită pentru
atingerea acestui scop comun tuturor. Odată cu declararea
localităţii ca staţiune climaterică, abordarea de
către cei interesaţi a proiectelor pentru dezvoltarea turismului, a
patrimoniului cultural, arhitectural şi păstrarea ambientului, se va
ameliora. Acceptarea proiectelor de dezvoltare a localităţii va uşura şi căutarea de
parteneri printre staţiunile de odihnă şi agrement europene,
având acum un argument juridic puternic prin noul statut.
DE CE ESTE POSIBILĂ SCHIMBAREA
DE STATUT
Demersul societăţii Dorna
Tismana a avut din capul locului ecouri favorabile existând totuşi şi
câţiva sceptici, care ne aducând nici un argument solid, bombăne
„chestia e, că n-avem ape gazoase”! Ori, asta dovedeşte faptul
că aceşti sceptici izolaţi nu stăpânesc nici măcar
terminologia. Doar staţiunile cu ape
minerale au funcţia turistică de staţiune balneară
sau „balneo-climaterică”. Există foarte multe feluri de
staţiuni, printre care şi cele climaterice, unele din ele fiind
staţiuni montane sau litorale care beneficiază de un fenomen natural
propice odihnei sau tratamentului anumitor boli. Astfel, aerul ozonat de pe
Valea Tismanei a permis localităţii să fie declarată
staţiune climaterică în perioada interbelică, nu numai după
voinţa Societăţei „Dorna Tismana” ci şi datorită unui
fenomen carstic bine studiat, subiect al articolului amintit la început. Pe
lângă acest factor important, amenajările unor vile adecvate, a
parcurilor şi aleilor de promenadă au adăugat un plus de valoare
localităţii Tismana. Astăzi, în întreaga zonă
împânzită de izvoare carstice, păduri şi arii naturale
protejate, observăm că numărul de vizitatori a explodat pur
şi simplu datorită autoturismelor şi a altor mijloace de
transport. Mai mult, acest fapt a accentuat construcţia de pensiuni
şi vile în scop turistic.
Toate acestea reprezintă
criterii de bază pentru schimbarea de statut a oraşului Tismana.
Spaţiile de cazare şi numărul de vizitatori
depăşeşte în acest palier cu mult normele de atestare cerute de
către Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerţ,
Turism şi Profesii Liberale (MIMMCTPL). Practic, obţinerea avizului
necesar al acestui minister pentru schimbarea de statut a Tismanei, nu depinde
la noi de cadrul natural, arhisuficient,
cât de voinţa autorităţilor administraţiei publice locale
de a găsi acel colectiv care va fi capabil de a întocmi documentaţia
pentru atestarea staţiunii. Ea trebuie să cuprindă monografia
turistică, documentaţiile avizate si aprobate privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul, fişa staţiunii turistice, studii,
documente, care să argumenteze atestarea staţiunii turistice şi
a specificului ei determinat de resursele turistice de care dispune.
La rândul lor, candidaţii la
funcţia de primar şi consilier local, trebuie să se orienteze
încă de acum pe o serie de aspecte cu care se vor confrunta în
bătălia electorală: constituirea perimetrelor de protecţie
ecologică, hidrogeologică şi sanitară a factorilor naturali
amintiţi mai sus; drumuri rutiere modernizate şi marcate cu semne de
circulaţie; transport în comun între staţiunea turistică şi
gara sau autogara Târgu-Jiu; asistent medical permanent şi mijloc de
transport pentru urgenţe medicale la nivel naţional; punct de prim
ajutor şi mijloc de transport pentru urgenţe medicale, nivel local;
punct farmaceutic; amenajarea şi iluminarea locurilor de promenadă;
apă curentă, canalizare, energie electrică.
Implicarea firmelor private, a
pensiunilor şi a vilelor turistice, nu trebuie nici ea neglijată,
trebuind asigurate un minim de 500 locuri de cazare pentru a deveni o
staţiune turistică de nivel naţional. Putem deveni o
staţiune climaterică mai mică, şi cu 100 locuri de cazare,
dar în structuri de primire bine clasificate, exceptând campingurile şi în
plus mai trebuie să dispunem: de servicii de salvare montan de tip
salvamont; amenajări şi dotări pentru relaxare în aer liber
şi plimbări (drumuri pietonale, locuri de promenadă, terenuri de
joacă pentru copii); semnalarea obiectivelor turistice cu indicatoare de
orientare şi informare.
Şi nu în ultimul rând, toate
facilităţile pe care localitatea Tismana le are sau le va avea în
viitor, trebuie promovate pe suport electronic, web site-uri, alte materiale de
promovare a staţiunii: pliante, ghiduri, hărţi şi chiar
ziare şi reviste.
SCHIMBAREA DE STATUT A ALTOR LOCALITĂŢI
VECINE
După schimbarea recentă de
statut - ca staţiune climaterică - a localităţii Novaci,
procesul se poate extinde nu numai la localitatea Tismana ci şi la alte
localităţi: Runcu, Peştişani, Padeş, Ţicleni.
Dacă tot se vorbeşte să schimbăm lucrurile în România la
viitoarele alegeri, atunci hai s-o facem! Schimbarea statutelor acestor
localităţi ar fi în interesul acestora şi implicit al
ţării, având în vedere că accesăm un proces infim din
fondurile europene. Ori, tocmai datorită lipsei de varietate, îngustei
viziuni de a plasa localităţile în acele domenii turistice sau
balneare (Ţicleni) pentru care localităţile sunt pregătite
sau înzestrate de la natură, nu putem accesa fondurile europene!
Privim fatidic situaţia ca în
legenda faimoasei Mioriţe! Avem pe Brâncuşi, pe Domnul Tudor, avem
Cheile Galbenului şi Sfânta Mănăstire Tismana, care atrag anual
mii şi mii de vizitatori. Ori, o viziune de acţiune în grup a acestor
localităţi nu poate fi decât benefică!
Ca o observaţie de încheiere,
recent, Asociaţia „Dorna Tismana” a creat un parteneriat cu
„Asociaţia Regională pentru Dezvoltare Durabila”, sucursala
Ţicleni, pentru sprijin reciproc în proiectele lor locale. Dacă
autorităţile locale din Tismana, Runcu, Peştişani,
Padeş, Ţicleni nu îşi vor propune să acţioneze concret
în demersurile schimbării atunci, iată, o va face lumea, societatea
civilă căreia-i trebuie nu numai proteste de stradă ca la Km 0,
ci şi mobilizare exemplară pentru dezvoltarea localităţilor
în care-şi duc traiul amărât de azi.
Şi cu cât vom privi mai real
şi mai practic de unde ne vine acest trai insuportabil, această
implozie a „mămăligii”, cu atât mai repede îi vom ataşa fitilul
detonator!
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru cotidianul Gorjeanul
Apărut în ziar la data de 10
aprilie 2012:
http://www.gorjeanul.ro/realitatea-gorjeana/orasul-tismana-viitoare-statiune-climaterica?Itemid=198
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro