Articole Fundatia Tismana

Nesimţirea în imagini

Acest vechi articol revine în actualitate!

Note.

Despre Vila Nicu D. Miloşescu, de pe Valea Tismanei, am scris în anul 2010. Ajunsese o ruină, din interior se furase tot, curtea era plină de buruieni. Articolul a apărut în cotidianul judeţean "Gorjeanul". A apărut degeaba: de atunci, la nivel local şi judeţean nimic nu s-a inițiat pentru a se salva acest imobil de patrimoniu.

Dar acum câteva zile, pe Facebook, un îndemn mobilizator a venit din partea europarlamentarului Mircea Diaconu. Dânsul ne invita să participăm le crearea unei hărţi a patrimoniului României. Grea misiune! În fiecare oraş, comună, sat, cătun se află cel puţin un obiect de patrimoniu, de la o sucală de adunat firul de pe o vârtelniţă veche de 500 de ani, la troiţele seculare din răscrucile satelor şi până la vechile clădiri boiereşti confiscate de regimul comunist, apoi abandonate după evenimentele dramatice ale acelui decembrie 1989, atât de însângerat.

M-am înscris şi eu, propunând ca Vila Nicu D. Miloşescu de pe Valea Tismanei să aibă mai întâi loc pe harta patrimoniului României, apoi să se evalueze cât ar costa reabilitarea, cine s-o facă şi cu ce bani.

Prea multe speranţe, după un sfert de secol de minciuni sădite cu sârg pe ogorul politichiei româneşti, nu avem. Dar eu îmi fac datoria să semnalez abandonarea acestui imobil, încărcat de istorie, reluând acel vechi articol din anul 2010. Căruia i-am adăugat câteva imagini recente. Barem să se observe că între timp au mai dispărut din geamuri iar buruienile au trecut gardul, ajungând în stradă.

N. N. Tomoniu - Tismana, 23 mai 2015

După două zile de la publicare lucrurile sunt deja încurcate. Prostimea n-are acces la site-ul d-lui Mircea Diaconu, decât dacă propune vreun „obiectiv de patrimoniu” şi deschide un cont. După ce înscrii obiectivul tău, de la început eşti congratulat cu doi susţinători pentru propunerea ta apoi Dumnezeu cu mila. Care-i prostul de acolo să-ţi dea ţie puncte când el are interesul său: pentru propria propunere, pentru propunerile din zona sa, ş.a.

Aşa că propunerea mea a rămas cu doi susţinători, probabil Mircea Diaconu şi web-maister-ul său pe când aceiaşi propunere a mea pe Facebook s-a bucurat de o susţinere nu numai a celor din Tismana ci din toată lumea. Pozele mele cu Vila Miloşescu sunt redistribuite pe unde nu te-aştepţi şi de oameni pe care nici nu-i cunoşti.

Ca o concluzie de final, nu se poate face o numărătoare corectă asupra numărului de susţinători ai unui obiect de patrimoniu şi nici n-ai pe acel site un e-mail al d-lui euro-parlamentar, ca să te vaiţi de toate aceste neajunsuri. Pare că e o vrăjeală, ca toate băsi-smele şi boci-smele din anii portocaliilor. Pentru că, până la urmă, este vreun „obiect de patrimoniu” mai preţios ca altul? Iertată-mi fie expresia dar cam pute a discriminare: de ce n-ar fi toporul neolitic din Steiul Coziei (Sohodol-Tismana) mai important decât castelul unui grof ungur din evul mediu făcut cu braţele iobagilor români şi asta nu se va spune niciodată?

Şi dacă e o ruptură între iniţiator şi propunător, eu declar aici că toate obiectele de patrimoniu din România SUNT CU ŞANSE EGALE de a fi protejate: de la oalele lui Burebista până la castelele nobilimii române!

N. N. Tomoniu - Tismana, 25 mai 2015

MÂNA DIAVOLULUI LA DOI PAŞI DE

SFÂNTA MĂNĂSTIRE TISMANA

Nu pot descrie revolta fără seamăn care m-a încercat când am intrat pe uşa fostei Vile Miloşescu, altădată mândria Gorjului, cu imaginea sa tipărită pe mii de cărţi poştale având în fundal Mânăstirea Tismana şi imortalizată într-un tablou în ulei al vestitului pictor Iosif Keber. Astăzi, ca o apoteoză a ignoranţei realităţii de lângă noi, copiile acestui tablou sunt afişate cu emfază în incinta multor instituţii publice ale Tismanei.

Aflaţi iubiţi şefi, după modă temporar portocalii, ai instituţiilor de stat din oraşul Tismana, că va trebui să înlocuiţi de pe peretele birourilor Tovărăşiilor Voastre copia tabloului lui Iosif Keber cu imaginea actualei Ruine Miloşescu!

Astăzi nici chiar şobolanii nu mai au curaj să se aventureze acolo! Prin geamurile sparte şi uşile deschise bate un vânt greţos de la „fosele igienice” ale imobilelor din apropiere ce-şi varsă „prea plinul” în apa Tismanei cea cântată altădată de poeţii neamului. Pare să fie un blestem! Sfântul Nicodim şi-a întors faţa de la locurile sfinte pe care le-a căutat atât amar de vreme şi dracul şi-a băgat coada lui scârboasă în capetele tismănene luminate de flacăra violet ce se abătu asupra bietului nostru popor.

Dacă la nivel înalt, domnia legii fu înlocuită de „reforma bunului plac băsescian” iar minciuna şi demagogia flăcării violet îi arsă buzunarul românului pentru ani buni de-aici încolo, de ce n-ar face-o şi nişte capete de forestieri? Pentru că monumentul de nesimţire şi inconştienţă care a ajuns Vila Miloşescu, aparţine mai marilor Ocolului Silvic Tismana, complici cu sus-puşi ai inspectoratului silvic de la judeţ.

Dar să vedem mai întâi istoria recentă a imobilului, care începe din vremea când eram preşedinte al comisiei pentru cultură a Consiliului Local Tismana. Inaugurând Muzeul Portului Popular Gorjenesc de la Tismana, m-am bucurat să aud pe d-nii Ion Cepoi şi Pompiliu Ciolacu de la centrul judeţean că vor sprijini oraşul şi pentru amenajarea unui Muzeu al Tehnicii Populare. Atunci am avansat în şedinţele Consiliului Local Tismana propunerea de a-l amenaja în spaţiul din apropierea Vilei Miloşescu. Pe cursul de apă vecin cu terenul vilei, propuneam să fie reconstruite piua şi moara mânăstirii pe vechile lor amplasamente şi totodată reabilitate moara cu zbaturi de la Racoţi şi „Moara cu butoaie” de la Sohodol, adevărate monumente ale tehnicii populare ale neamului românesc, unicate de nepreţuit ale patrimoniului nostru naţional. Totul făcea parte dintr-un larg proiect vizând amenajarea pe Valea Tismanei a unor spaţii de campare, recuperarea de la Ocolul Silvic a Vilei Miloşescu şi reabilitarea ei, refacerea vechiului Parc Botanic Chihaia înscris în cataloagele Universităţii de Ştiinţe Naturale din Paris.

Apoi au venit alegerile din anul 2008 cu mizeriile sale electorale care m-au făcut să mă retrag din politică în favoarea conducerii unei edituri - la nivel asociativ neguvernamental - Editura online „Semănătorul”, continuându-mi astfel studiile documentare privind Tismana. Chestiunea recuperării vilei Miloşescu însă a rămas. Dar cum a rămas, am văzut într-o duminică de excursie – împreună cu consilierul local Costea Mujescu - spre Schitul Teiuş, lăcaş devenit şi el ruină acum câteva secole din cauza războaielor. Dar şi de lene şi nepăsare ca în cazul imobilului de pe Valea Tismanei. Poarta Vilei Miloşescu era într-o rână, uşile putrede date la perete, geamurile sparte, aşa că am intrat să vedem ce-a mai rămas: ziduri goale.

„- Ocolul Silvic n-are nici un act valabil, ne-a spus primarul Costel Buzianu a doua zi, pentru ca acest imobil a fost dat Primăriei Tismana încă de la moartea tipografului Nicu D. Miloşescu, care n-a avut urmaşi. Am vrut să reabilităm clădirea dar ei au dat primăria în judecată. Ne judecăm deci cu Ocolul Silvic, pentru că şi-au trecut cu de la sine putere în inventar acest imobil. Până atunci, în loc să dea frumos şi civilizat clădirea înapoi, au devastat-o şi au lăsat-o vraişte, fără prize, întrerupătoare şi dulii, cu sobele şi instalaţia sanitară spartă. Normal că se aşteaptă să piardă procesul dar până atunci noi nu putem face nimic.”

Vai şi amar! Bine, bine, se întreabă orice om civilizat, cu scaun la cap, la aşa nebunie şi iresponsabilitate n-ar trebui ca Ocolul Silvic să plătească nişte despăgubiri? Sau măcar ceva chirie, nu-i aşa?

Pe lângă primar, s-au mai băgat şi alţii în vorbă iar treaba se pare că e cu mare cântec. Iar ce se zvoneşte „printre avocaţii baroului din Târgu-Jiu” te cruceşti. Cică ar fi aflat că nea consilierul juridic al inspectoratului silvic de la Gorj, originar din Tismana, i s-a căşunat pe „Ruinurile Tismanei” având deja complici nişte consilieri locali. Scopul lor este recuperarea pentru „foştii proprietari” a vechiului magazin al „cooperaţiei de consum” din centrul Tismanei pentru ca să-l facă apoi jumi-juma, birou de avocatură pentru consilier si locuinţă centrală pentru proprietari. Cât priveşte Vila Miloşescu, ce mai pensiune plină de „margarete” şi văcuţă bună de muls ar mai face-o câştigătorii procesului!

Dar deocamdată abia a ieşit fumul, până la foc mai e. Stai însă să te întrebi, cum dracu de s-a prostit lumea în acest hal? Nicu D. Miloşescu a fost unul din oamenii de căpătâi ai Gorjului dar şi al Tismanei de la început de veac XX. Tipograf şi librar, prieten bun cu George Sfetea, cei doi, împreună cu câţiva localnici mai înstăriţi, au reuşit ca să facă din Valea Tismanei cea mai frumoasă staţiune climaterică din Gorj. Atunci erau alte vremuri, oamenii se ajutau între ei. Nicu Miloşescu se ocupa de construcţia Vilei Sfetea iar George Sfetea, cumnat cu George Coşbuc după sora lui cea mică, Elena, ţinea contabilitatea Tipografiei Nicu D. Miloşescu.

Turul vilelor de pe Valea Tismanei se făcea în trăsură cu cai, obligatoriu urmând Aleea Tainelor, ce trecea pe lângă Fântâna Chihaia. Frumoase felinare amplasate în toată Valea Tismanei, dăruite de însuşi regele Ferdinand, făceau posibile aceste tururi şi noaptea.

George Sfetea se va muta definitiv în noua sa vilă în anul 1902, când va petrece vara cu cei doi directori ai revistei “Sămănătorul”, cumnatul său George Coşbuc şi Alexandru Vlahuţă. Pentru Al. Vlahuţă va fi singura perioadă când va mai vizita Tismana. Nu şi pentru poetul George Coşbuc care va lăsa locurile lui preferate de pe Valea Tismanei încărcate de numeroase legende.

Chioşcul de pe terasa dintre brazii aflaţi în apropierea Vilei Sfetea, unde se retrăgea poetul, va deveni cu timpul “Chioşcul lui Coşbuc”. Astăzi e refăcut complet. Fagul de lângă acesta se va numi “Fagul lui Coşbuc”. Masa unde stătea poetul şi discuta cu ambasadorul francez Ramiro Ortiz, cu părintele Vasile Lucaciu, cu compozitorii D. Chiriac şi Alfonso Castaldi, profesorii Popa Lisseanu şi Clinciu va fi “botezată” peste puţin timp “Masa fraţilor”. Iar aleea de lângă Fântâna Chihaia, pe unde Coşbuc discuta cu Ortiz despre “şarlatanul de Dante”, va rămâne întipărită în memoria locală ca “Aleea Tainelor”.

Iată ce frumoase istorii au locurile şi vilele de pe Valea Tismanei. Putem da noi, ce-i care ne-am născut aici din tată-n fiu, istoria noastră, patrimoniul nostru cultural, arhitectural şi turistic pe mâna noilor hoţi născuţi după modelul actualilor şacali care sfârtecă România pentru propria bunăstare?

Dacă în vremea cât eram consilier am reuşit să stopez împreună cu Maica Stareţă Ierusalima jaful sedimentelor din sigă ale cascadelor Tismanei acum alt fenomen strică priveliştea renumitei Mânăstiri Tismana: proliferarea buruienilor, mărăcinilor şi arbuştilor din jur. Vestita cascadă a mânăstirii abia se mai vede de vegetaţia care-şi înfige rădăcinile în siga ce susţine platoul mânăstirii. Degeaba e curtea mânăstirii frumoasă dacă pet-uri aruncate pe ferestrele mânăstirii atârnă lugubru în jur.

Uitaţi-vă la castelele din ţările occidentale ce frumos arată în exterior cu iarba tunsă şi drumurile de acces curate ca lacrima. Numai pe Valea Tismanei parcă şi-a băgat dracul coada! Chioşcul „de belvedere” de vizavi de mănăstire are acoperişul ciur şi băncile rupte. Şi dacă-i spart nimeni nu şi-l revendică, primăria zice că nu-i aparţine, mânăstirea aşişderea, ca să vezi minune, a crescut acolo chioşcul singur, ca teii din jur!

Mai departe, pe Valea Tismanei, crengi şi arbuşti dar şi brazi recent plantaţi sau castani tineri, zac de-a lungul drumului până în mijlocul Cioclovinei. Campania de electricitate a făcut „lumină” în jurul stâlpilor reţelei electrice fără avizul Ocolului Silvic sau al proprietarului, Mânăstirea Tismana. Alt proces, altă distracţie! Dracul îşi freacă mâinile de plăcere cum a reuşit să-i întărâte pe toţi…

Promitem să revenim cu alte amănunte, presa rămânând singura putere care încă n-a reuşit să fie îngenuncheată în pofida drapelului portocaliu ce-l afişează partea ei mai flămândă şi cameleonică.

In consecinţă, de ea ar trebui să se teamă şi dracul care şi-a vârât coada la doi paşi de sfânta mănăstire.

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Tismana 17.11.2010 - Articol scris pentru Gorjeanul

FOTOGRAFII ADĂUGATE LA 22 mai 2015,

la înscrierea pe lista monumentelor de patrimoniu care trebuie reabilitate

Site-ul www.mirceadiaconu.ro