Revista Samanatorul nr. 6, octombrie 2011
Publiez sur Calaméo ou explorez la bibliothèque.

 

Vedeţi ARHIVA REVISTEI IN FLASH

SĂMĂNĂTORUL

 

                                                                                                 

Editorial “Sămănătorul”:

ÎN CĂUTAREA IDENTITĂŢII!

 

Sămănătorul - Anul I. Nr. 6 - oct. 2011 - EDITORIAL

 

Dintotdeauna în istorie, noi, românii, ne-am căutat mai întâi identitatea apoi a trebuit să luptăm pentru a ne-o păstra. De la Lytouon-Litovoi care împinse tătarii din cnezatul lui Seneslav spre stepele ruse, de la Mircea cel Bătrân care îl lărgi până la “Marea cea Mare”, de la Carol I care ne aduse independenţa punând tunurile să-i cânte la Plevna “muzica ce-i place”  (făcându-şi apoi din oţelul lor coroana de rege!) şi până la Regina Maria care-l convinse pe Ferdinand să fie de partea rudelor sale din Anglia şi nu de partea Puterilor Centrale, făurindu-se astfel Marea Unire de la 1918, cum s-ar zice într-o frază, din toate timpurile istoria noastră nu fu decât o luptă.

Aşa fu şi cu “Semănătorul”. Cât ar fi vrut “Sămănătorul” veacului trecut să rămână independent sub Vlăhuţă şi Coşbuc, până la urmă Iorga îi găsi după principii istorice universal valabile propria identitate.

Pentru că nu poţi rămâne la o parte de istorie mai ales când interese economice meschine încearcă să schimbe statutul ţării tale bulversându-i întreaga istorie, artă, ştiinţă şi cultură prin legi absurde de funcţionare a înstituţiilor de stat şi mai ales a acelor legi privind fundamentele democraţiei: învăţământul, justiţia, apărarea cetăţeanului şi a ţării.    

Iată de ce am ales ca în revistă să las toată libertatea d-lui prof. univ. Alexandru Melian, cunoscut disident în epoca ceauşistă şi prim creator al sintagmei “Frontul Salvării Naţionale”, de a deschide - voluntar şi independent - o rubrică aparte numită “In numele speranţei”

Pentru că iată, ne-am întors de unde am plecat acum două decenii, rămânându-ne ca atunci doar speranţa. Şi tare mi-e teamă să nu fie şi asta una iluzorie pentru că în România singurele cutume sigure care funcţionează azi sunt demagogia, minciuna, tupeul, mârlănia, acoperite de o propagandă deşănţată care te calcă pe nervi la tot pasul. Iţi intră în surfagerie cu radioul şi televiziunea pe care le-ai plătit obligatoriu, îţi intră în dormitor prin infiltrarea ei în “cunoştinţele moderne” pe care şi le-a “însuşit” copilul tău la şcoala statului şi te sună la uşă prin făina care ţi-o aduce vecina spunându-ţi candid: “- Dă-o mata la porc, că eu n-am. Mi-au dat-o “ăştia” să-i votăm dar are mucegai.”  

Metoda propagandei politice de cea mai joasă speţă, încălcând cele mai elementare norme de conduită morală se dovedeşte totuşi al dracului de eficientă. Nu mă refer la primul ei aspect, sesizat de toată lumea şi anume că omul te va vota de ruşine că a primit totuşi câteva alimente gratis.

Metoda este mult mai subtilă şi bine lucrată în cele şapte servicii secrete care s-au pus în slujba celor care se văd iar la putere prin fraude la nivel de stat. Ea vizează nu pe cei puţini care primesc “punga troiană” ci pe cei care sunt supăraţi de felul în care se procedează cu darurile electorale. Electoratul nehotărât, cetăţeanul plin de lehamite văzând cum se guvernează haotic ţara, e aproape sigur că nu va mai veni la vot. Aici este marea miză a acestor “proceduri electorale” care vor împiedica populaţia ca să voteze! Iar cum în toate “descentralizatele” s-au pus şefi portocalo-verzui, este uşor de bănuit cum vor vota subordonaţii acelor instituţii vizate de guvern pentru “restructurare”. De la traiul comunist cu ciomagul pe spinare dacă nu munceşti, uite ce repede se ajunse la sabia şomajului atârnată deasupra capului.

Absolut totul e o continuă minciună vizând ca efect, perpetuarea la putere a clasei politice: e criză şi de aia dăm “ajutoare”, vine criza şi din cauza asta dăm oameni afară de la locul de muncă sau n-avem bani  şi trebuie să luăm de la pensionari şi iată cum am ajuns şi la mârlănie, la tupeul de a te prosti în faţă că tot ce se face, se face în “folosul ţării”. Să vă mai reamintesc că asta a fost şi lozinca comunistă care ne împingea urechea spre aparatul de radio, doar-doar se va ivi vreo speranţă “de dincolo”?

Mijloacele de îndoctrinare politică a populaţiei sunt astăzi extrem de sofisticate! Mulţi cred că repetarea prostească şi enervantă în fiecare zi la radio a “evadării într-un city break” denotă   doar prostia şi snobismul consilierilor Elenei Udrea. Ehei, lucrurile sunt mult mai profunde! În primul rând, reclama înseamnă “bani de la partid”, bani daţi pentru  posturile de radio şi televiziune ale statului, pe care noi le plătim ca să ne spună adevărul. Ce ne spun însă cu multă subtilitate vedeţi şi singuri: invitaţi ai puterii, chibiţi ai puterii, proşti de-a binelea aduşi în funcţii subsidiare puterii. Iată cum vrând-nevrând, deschizi radioul pentru muzică şi te trezeşti în reclame absurde şi  în emisiuni care te scot din sărite, unde nici o fraza nu trebuie să scape liberă ci întreruptă pentru a fi bine dreasă de “securistul de serviciu la Radio-TV” numit, “moderator al emisiunii”.

  Am auzit şi lucruri grave! Ca reacţie la ce ni se bagă pe nas la posturile centrale de radio şi televiziune, m-am pomenit cu o informaţie trăsnet venită de la poştă. Există zone din sate şi chiar sate întregi în care oamenii s-au unit şi nu-şi mai plătesc în masă abonamentul Radio-TV. “N-au ce ne face, suntem mii, vom fi sute de mii, apoi milioane, dracu’ l-a pus pe Basescu să ne taie din salarii şi pensii? N-au ce ne face să nu folosim radioul, curentul n-are cum să-l taie, pentru că pe acesta-l plătim deocamdată!

Iată cum am ajuns şi la revolte de masă! Dar la ce n-am ajuns, când vedem că disoluţia statului nostru “democratic” are loc zi de zi şi ceas de ceas? Iar omul vrea să ştie când vom opri abulia ţării.

Lansăm deci la “Sămănătorul” o rubrică nouă, nu numai pentru că avem nevoie de asemenea rubrici cu identitate proprie ci şi pentru a avea un răspuns de la cititorii noştri - autori ai României Tainice şi Tăcute a lui Artur Silvestri - la întrebarea: CARE MAI SUNT SPERANŢELE REVENIRII noastre la un stat normal de drept, intr-o lume modernă şi instruită, o lume cu cetăţeni civilizaţi?

 Într-o zi, supărat pe Radio România Actualităţi, cu penibilele lui emisiuni şi reclame plătite de un guvern care mai are doar doi paşi şi până la genocidul cultural, am trecut pe altă frecvenţă ca să ascult dedicaţiile muzicale care se dau la Radio Oltenia Craiova. N-a murit bunul simţ în folclorul român, iubiţi compatrioţi! Răcoriţi-vă inima ascultând real sau pe Internet acest post de radio! Iată câteva extrase:

- dragoste pentru copii: “Toată viata am strâns şi am adunat/Copilaşii mei să mi-i împac/Am muncit şi-am strâns din greu/Ştie numai bunul Dumnezeu

- dragoste de mamă:”M-ai crescut mamă de mic/Şi-am ajuns băiat voinic/M-ai crescut ca pe o floare/Fără nicio supărare

- dragoste de tată:”Tată ai muncit pe bani/Să ne vezi voinici şi mari/Ai muncit tată din greu/Dar acum e rândul meu”. Sau un cântec în întregime, “TATĂ AZI E ZIUA TA”:

 

Infloresc, înfloresc, florile-n prag

Pentru-al meu părinte drag

Luminează, luminează, mândru soare

Că e zi de sărbătoare

 

Tată azi e ziua ta

Mă închin în faţa ta

Că m-ai crescut cu răbdare

S-ajung om în lumea mare

 

Ziua ta, ziua ta, e mai frumoasă

Când îţi vin copiii-acasă

Nu mai ai nici-o durere

Te simţi iarăşi în putere

 

Eu mă rog, eu mă rog, lui Dumnezeu

Să trăiască tatăl meu

C-a muncit, c-a muncit, o viaţă-ntreagă

Pe noi mari ca să ne vadă

 

Comparaţi cutumele noastre strămăşeşti, dragostea părinţilor pentru copii şi dragostea copiilor pentru părinţi cu măsurile descreierate ale unui guvern care nu ia de la bogaţi şi îmbuibaţi aşa cum fac americanii pentru a-şi acoperi cheltuielile sociale ci iau pâinea de la gura copiilor şi pun taxă pe pensii.

Mâine-poimâne se vor lăuda că au contribuit la dezvoltarea folclorului nostru, pentru că iată şi două strofe caracteristice pentru îndemnurile lui Băsescu de a pleca lumea din ţară. “Un batrân cu barbă albă/Stă la poartă şi intreabă/Întreabă pe toţi drumeţii/Dacă i-au văzut băieţii” sau “Doi bătrâni plângeau la poartă/Au crescut băiat şi fată/Acum sunt plecaţi în lume/Au vrut s-o ducă mai bine”.

Nu credeţi că poporul ştie să exprime mai bine realitatea din ţară decât toţi miniştrii laolaltă cu preşedintele ţării, bine inconjurat de liota sa de consilieri incompenţi, care-şi urăsc propria naţie?

 

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Publicatiile ARP

 

 

 

 

---

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

---

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro