Vedeţi ARHIVA
REVISTEI IN FLASH
„ SĂMĂNĂTORUL”
Editorial “Sămănătorul”:
ÎN CĂUTAREA IDENTITĂŢII!
Sămănătorul -
Anul I. Nr. 6 - oct. 2011 - EDITORIAL
Dintotdeauna în istorie, noi,
românii, ne-am căutat mai întâi identitatea apoi a trebuit să
luptăm pentru a ne-o păstra. De la Lytouon-Litovoi
care împinse tătarii din cnezatul lui Seneslav
spre stepele ruse, de la Mircea cel Bătrân care îl lărgi până la
“Marea cea Mare”, de la Carol I care ne aduse independenţa punând tunurile
să-i cânte la Plevna “muzica ce-i place” (făcându-şi apoi din oţelul
lor coroana de rege!) şi până la Regina Maria care-l convinse pe
Ferdinand să fie de partea rudelor sale din Anglia şi nu de partea
Puterilor Centrale, făurindu-se astfel Marea Unire de la 1918, cum s-ar
zice într-o frază, din toate timpurile istoria noastră nu fu decât o
luptă.
Aşa fu şi cu
“Semănătorul”. Cât ar fi vrut “Sămănătorul” veacului
trecut să rămână independent sub Vlăhuţă
şi Coşbuc, până la urmă Iorga îi
găsi după principii istorice universal valabile propria identitate.
Pentru că nu poţi
rămâne la o parte de istorie mai ales când interese economice meschine
încearcă să schimbe statutul ţării tale bulversându-i
întreaga istorie, artă, ştiinţă şi cultură prin
legi absurde de funcţionare a înstituţiilor
de stat şi mai ales a acelor legi privind fundamentele democraţiei:
învăţământul, justiţia, apărarea
cetăţeanului şi a ţării.
Iată de ce am ales ca în revistă
să las toată libertatea d-lui prof. univ. Alexandru Melian, cunoscut disident în epoca ceauşistă
şi prim creator al sintagmei “Frontul Salvării Naţionale”, de a
deschide - voluntar şi independent - o rubrică aparte numită “In
numele speranţei”
Pentru că iată, ne-am
întors de unde am plecat acum două decenii, rămânându-ne ca atunci
doar speranţa. Şi tare mi-e teamă să nu fie şi asta
una iluzorie pentru că în România singurele cutume sigure care funcţionează
azi sunt demagogia, minciuna, tupeul, mârlănia, acoperite de o
propagandă deşănţată care te calcă pe nervi la
tot pasul. Iţi intră în surfagerie cu
radioul şi televiziunea pe care le-ai plătit obligatoriu, îţi
intră în dormitor prin infiltrarea ei în “cunoştinţele moderne”
pe care şi le-a “însuşit” copilul tău la şcoala statului
şi te sună la uşă prin făina care ţi-o aduce
vecina spunându-ţi candid: “- Dă-o mata la porc, că eu n-am.
Mi-au dat-o “ăştia” să-i votăm dar are mucegai.”
Metoda propagandei politice de cea
mai joasă speţă, încălcând cele mai elementare norme de
conduită morală se dovedeşte totuşi al dracului de
eficientă. Nu mă refer la primul ei aspect, sesizat de toată
lumea şi anume că omul te va vota de ruşine că a primit
totuşi câteva alimente gratis.
Metoda este mult mai subtilă şi bine lucrată
în cele şapte servicii secrete care s-au pus în slujba celor care se
văd iar la putere prin fraude la nivel de stat. Ea vizează nu pe cei
puţini care primesc “punga troiană” ci pe cei care sunt
supăraţi de felul în care se procedează cu darurile electorale.
Electoratul nehotărât, cetăţeanul plin de lehamite văzând
cum se guvernează haotic ţara, e aproape sigur că nu va mai veni
la vot. Aici este marea miză a acestor “proceduri electorale” care vor
împiedica populaţia ca să voteze! Iar cum în toate
“descentralizatele” s-au pus şefi portocalo-verzui, este uşor de
bănuit cum vor vota subordonaţii acelor instituţii vizate de
guvern pentru “restructurare”. De la traiul comunist cu ciomagul pe spinare
dacă nu munceşti, uite ce repede se ajunse la sabia şomajului
atârnată deasupra capului.
Absolut totul e o continuă minciună vizând ca
efect, perpetuarea la putere a clasei politice: e criză şi de aia
dăm “ajutoare”, vine criza şi din cauza asta dăm oameni
afară de la locul de muncă sau n-avem bani şi trebuie să luăm de la
pensionari şi iată cum am ajuns şi la mârlănie, la tupeul
de a te prosti în faţă că tot ce se face, se face în “folosul
ţării”. Să vă mai reamintesc că asta a fost şi
lozinca comunistă care ne împingea urechea spre aparatul de radio,
doar-doar se va ivi vreo speranţă “de dincolo”?
Mijloacele de îndoctrinare politică a populaţiei
sunt astăzi extrem de sofisticate! Mulţi cred că repetarea
prostească şi enervantă în fiecare zi la radio a “evadării
într-un city break”
denotă doar prostia şi
snobismul consilierilor Elenei Udrea. Ehei, lucrurile
sunt mult mai profunde! În primul rând, reclama înseamnă “bani de la
partid”, bani daţi pentru posturile
de radio şi televiziune ale statului, pe care noi le plătim ca
să ne spună adevărul. Ce ne spun însă cu multă
subtilitate vedeţi şi singuri: invitaţi ai puterii, chibiţi
ai puterii, proşti de-a binelea aduşi în funcţii subsidiare
puterii. Iată cum vrând-nevrând, deschizi radioul pentru muzică
şi te trezeşti în reclame absurde şi în emisiuni care te scot din sărite,
unde nici o fraza nu trebuie să scape liberă ci întreruptă
pentru a fi bine dreasă de “securistul de serviciu la Radio-TV” numit,
“moderator al emisiunii”.
Am auzit şi
lucruri grave! Ca reacţie la ce ni se bagă pe nas la posturile
centrale de radio şi televiziune, m-am pomenit cu o informaţie
trăsnet venită de la poştă. Există zone din sate
şi chiar sate întregi în care oamenii s-au unit şi nu-şi mai
plătesc în masă abonamentul Radio-TV. “N-au ce ne face, suntem
mii, vom fi sute de mii, apoi milioane, dracu’ l-a pus pe Basescu
să ne taie din salarii şi pensii? N-au ce ne face să nu folosim
radioul, curentul n-are cum să-l taie, pentru că pe acesta-l
plătim deocamdată!”
Iată cum am ajuns şi la revolte de masă! Dar
la ce n-am ajuns, când vedem că disoluţia statului nostru
“democratic” are loc zi de zi şi ceas de ceas? Iar omul vrea să
ştie când vom opri abulia ţării.
Lansăm deci la “Sămănătorul” o
rubrică nouă, nu numai pentru că avem nevoie de asemenea rubrici
cu identitate proprie ci şi pentru a avea un răspuns de la cititorii
noştri - autori ai României Tainice şi Tăcute a lui Artur Silvestri - la întrebarea:
CARE MAI SUNT SPERANŢELE REVENIRII noastre la un stat normal de drept,
intr-o lume modernă şi instruită, o lume cu cetăţeni
civilizaţi?
Într-o zi,
supărat pe Radio România Actualităţi, cu penibilele lui emisiuni
şi reclame plătite de un guvern care mai are doar doi paşi
şi până la genocidul cultural, am trecut pe altă
frecvenţă ca să ascult dedicaţiile muzicale care se dau la
Radio Oltenia Craiova. N-a murit bunul simţ în folclorul român,
iubiţi compatrioţi! Răcoriţi-vă inima ascultând real
sau pe Internet acest post de radio! Iată câteva extrase:
- dragoste pentru copii: “Toată viata am strâns
şi am adunat/Copilaşii mei să mi-i împac/Am muncit şi-am
strâns din greu/Ştie numai bunul Dumnezeu”
- dragoste de mamă:”M-ai crescut mamă de
mic/Şi-am ajuns băiat voinic/M-ai crescut ca pe o
floare/Fără nicio supărare”
- dragoste de tată:”Tată
ai muncit pe bani/Să ne vezi voinici şi mari/Ai muncit tată din
greu/Dar acum e rândul meu”. Sau un cântec în întregime, “TATĂ AZI E
ZIUA TA”:
Infloresc, înfloresc, florile-n
prag
Pentru-al meu
părinte drag
Luminează,
luminează, mândru soare
Că e zi de
sărbătoare
Tată azi e ziua
ta
Mă închin în
faţa ta
Că m-ai crescut
cu răbdare
S-ajung om în lumea
mare
Ziua ta, ziua ta, e
mai frumoasă
Când îţi vin
copiii-acasă
Nu mai ai nici-o
durere
Te simţi
iarăşi în putere
Eu mă rog, eu
mă rog, lui Dumnezeu
Să
trăiască tatăl meu
C-a muncit, c-a
muncit, o viaţă-ntreagă
Pe noi mari ca să
ne vadă
Comparaţi cutumele noastre strămăşeşti,
dragostea părinţilor pentru copii şi dragostea copiilor pentru
părinţi cu măsurile descreierate ale unui guvern care nu ia de
la bogaţi şi îmbuibaţi aşa cum fac americanii pentru
a-şi acoperi cheltuielile sociale ci iau pâinea de la gura copiilor
şi pun taxă pe pensii.
Mâine-poimâne se vor lăuda că au
contribuit la dezvoltarea folclorului nostru, pentru că iată şi
două strofe caracteristice pentru îndemnurile lui Băsescu
de a pleca lumea din ţară. “Un batrân cu
barbă albă/Stă la poartă şi intreabă/Întreabă
pe toţi drumeţii/Dacă i-au văzut băieţii” sau
“Doi bătrâni plângeau la poartă/Au crescut băiat şi
fată/Acum sunt plecaţi în lume/Au vrut s-o ducă mai bine”.
Nu credeţi că poporul
ştie să exprime mai bine realitatea din ţară decât
toţi miniştrii laolaltă cu preşedintele ţării,
bine inconjurat de liota sa de consilieri incompenţi, care-şi urăsc propria
naţie?
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Publicatiile
ARP
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro