O parte din cărţile
trimise la Biblioteca orăşenească Tismana de către Artur Silvestri
ARTUR
SILVESTRI- EDITORUL CARE DĂRUIA CĂRŢILE
Despre
scriitorul Artur Silvestri
am aflat în anul 2006. Când ideile comune găsite reciproc în articolele
noastre postate pe Internet ne-au apropiat inevitabil şi ne-am pomenit scriindu-ne unul altuia spontan, habar
n-aveam despre editorul Artur Silvestri.
Habar n-aveam şi nici nu mă interesa în primăvara anului 2007
acest aspect. Mai mult, nici prin gând nu mi-ar fi trecut că peste un an
aveam să devin eu însumi editor publicând carte după carte, alături
de inimosul Artur Silvestri,
eu publicând carte on-line, dânsul carte tipărită, aşa cum o
făcea de mai mulţi ani ca om de meserie în branşa
scriitoricească dar şi dintr-un altruism de substrat cultural pe care
prea puţin îl înţelegeau atunci şi cu atât mai puţin acum,
în capitalismul sălbatic de azi.
Chiar
pare desuet ce făcea acum câţiva ani Artur Silvestri în isteria de astăzi a publicării
paralele de carte şi cotidiene din considerente financiare. Si
totuşi, în vreme, cine va rămâne pentru istorie mai de apreciat?
Trusturile de presă cu interesul lor de a împodobi biblioteci personale cu
volume – unele nici măcar răsfoite - ce ţin în sufragerii loc de
decor sau noi - România Tainică - cu ideile silvestriene
pe care ne străduim să le ducem mai departe ca adevăraţi
oameni de cultură? Numai timpul ne va da răspunsul.
Formarea
şi cizelarea truditorilor care astăzi duc mai departe proiectele silvestriene reprezintă momente ce trebuie puse în valoare şi date mai departe. Istoria
editării cărţii mele „Neamul întemeietor al lui Băsărabă” şi a devenirii mele ca editor
delegat ARP, este unul din aceste momente. Pentru că este o mărturie
despre adevăratele idealuri şi sentimente măreţe ce-l
animau pe editorul Artur Silvestri,
unul dintre puţinii editori, dacă nu cumva singurul din România care
a tipărit cărţi pentru a le dona.
Dar
să vedem istoria. Intrasem jurnalist – aş zice acum, ca musca-n lapte
- într-o ceată de ţărănişti, cu centrul în Germania,
care sub pretextul că fac creştinism şi cultură publicau
en-gros o politică plină de ură şi venin. Eu, mai liberal
şi total independent de gândirea partizană a acelor
pseudo-creştini, am intrat inevitabil într-un conflict cu ei mergând de
unul singur cu ideile mele. Apogeul l-a atins polemica din jurul unui articol
despre Băsescu, prin care dezvăluiam,
încă de-atunci, rolul lui malefic
în distrugerea industriei grele autohtone în calitatea sa de
preşedinte al comisiei de privatizare, de punere in practică a
acordului cu Banca Mondială cunoscut sub numele PSAL- 2. Nu intru în
amănunte şi nici nu mai vreau să ştiu de numele acelui
forum dar luându-mi soarta în propriile mâini şi publicând articolul pe situl
propriu, m-am pomenit cu o mână întinsă: era a domnului Artur Silvestri.
Promotorul
cultural Artur Silvestri
nu-mi era întrutotul străin. Sub titlul „Din nou despre localism”, promovase în „Analize şi fapte”/Buletinul
ARP nr. 32/19.10.2006”, situl Mânăstirii Tismana pe care-l eu îl gestionam,
şi-mi trimisese în ziua de Bunavestire din anul următor, un fel de
„Scrisoare circulară” pe care bănuiam că o trimetea doar
apropiaţilor.
Acum
însă, iată ce-mi scria:
„1
Mai 2007 ,Sf.Prooroc Ieremia ,Cuviosii Mucenici
Eftimie, Ignatie si Acachie
Draga
Domnule Profesor Tomoniu,
Am
vazut acum indicat in mesajele zilnice din
"E....-O…" articolul dedicat " Razboiului
marilor oligarhii", pe care, citindu-l cu interes, inteleg
ca il puneti la dispozitia celor ce vor sa-l publice desi,
ziceti cu amaraciune,
" nu vor castiga
nimic". Banuiesc ca se afla la noi, inca, romani capabili sa il
difuzeze in reviste si ziare de mai mare rasunet decat cele ce le-am infiintat
acum cateva luni. In orice caz, l-am anuntat, ca "link",
acum in " Analize si fapte" si il voi
publica maine dupa pranz in revista "EPOCA", la pagina web http://revistaepoca.wordpress.com care este citita de
categorii mai largi decat alte din publicatiile mele, destule din ele destul de specializate.
Mai mult ce sa va spun? Suntem in mana lui Dumnezeu. Dar nu vom pieri.
Cu
drag,
Silvestri
Era o invitaţie
tentantă dar citind e-mail-ul, dintr-o dată m-am pomenit că nu mă
mai interesa aşa de mult publicarea acelui articol. Pentru mine se
ridicase un văl şi întinzându-mi o mână, vedeam pentru prima
oară adevărata faţă a omului Artur
Silvestri. Mi-am dat seama subit că-i tratasem
cu oarecare indiferentă corespondenţa şi am căutat febril
e-mail-ul lui din 25 martie. Era acolo o idee extraordinară pe care vreau
să o reiau deşi acum e arhicunoscută fiind mereu la vedere pe
siturile „Semănătorul” pe care le întreţin:
„Ideea de origină
nu a fost "să public reviste on-line" (aceasta o poate face
oricine şi, dacă este capabil, să o şi facă în viitor)
ci să creez un program
cultural definit şi cu obiective ce
constituie astăzi priorităţi. Acesta este un program nu de
"ripostă" ci de "re-cucerire", de completare de
informaţie şi de alternativă, spărgând "nucleul
dominant" ce impune teme, idei şi nume într-un canon restrictiv
care - dincolo de aspectul simplificator - ucide prin omisiune, "etichetism" stupid şi întrerupere de continuitate
acolo unde trebuie să existe echilibru şi fruct în evoluţiile
noastre. Fiindcă noi avem un "prezent" câtă vreme avem un
trecut şi vom avea un viitor numai atât cât vom cunoaşte ceea ce ne-a
legitimat ieri pentru azi şi pentru "mâine". Cea dintâi
obligaţie era, deci, aceea de a expune iarăşi la lumina zilei
teme amânate, uitate ori socotite a fi eretice.”
Cu tot
entuziasmul găsirii acestei idei pe care o socoteam, ca esenţă,
ceva nou, o alternativă în publicistica de pe Internet şi care
astăzi se numeşte cu snobism „blogosferă”,
colaborarea mea la revistele on-line lansate de Artur
Silvestri n-a fost o regulă. Devenisem extrem de
prudent după trista experienţă
a acelui forum în care eram identificat ca un nonconformist şi am
continuat să-mi pun articolele pe situl propriu în loc să le trimit
direct celor doar zece publicaţii ARP de atunci. Acum mi se pare
deplasată această atitudine şi îmi dau seama de câtă
toleranţă era în stare un
creştin ca domnul Artur Silvestri dacă acceptase cu răbdare şi
înţelegere propunerea mea ca
redactorii publicaţiilor ARP să le preia de acolo!
Nu era
totuşi nimic intenţionat în atitudinea noastră, fiecare fiind
prea preocupat atunci de proiectele proprii. D-l Artur
Silvestri viza creşterea numărului de
publicaţii ARP la cincisprezece iar eu depăşisem al
douăzecilea site despre Tismana.
Nici colaborarea mea, nici apropierea mea de domnul Artur
Silvestri şi de proiectele lui silvestriene nu s-a produs deci decât treptat. Deşi
începusem să ne scriem regulat câte „Un gând de noapte târzie”, cum avea
obiceiul să-şi intituleze e-mail-urile d-l Silvestri,
factorul declanşator în înfrăţirea ideilor noastre a fost tot un
om de presă: Robert Turcescu. El lansa „o
nouă carte” a lui Neagu Djuvara,
când în realitate acesta îşi scosese de la naftalină idei vechi, de
prin anii 1979, apărute pe atunci în revista „Magazin istoric". Turcescu nu întrebase pe nici un istoric despre temeinicia ideii
că tatăl lui Basarab întemeietorul, Tiomir,
numit de unguri Thocomer, ar fi fost cuman. Demersul
său avea doar un singur scop: „lansarea” cărţii pentru bani. Şi
dacă ar fi ştiut că ideile djuvariste
au fost combătute vehement de istoricii vremii, el le-ar fi repus
fără nici o jenă, din considerente financiare, în prim plan la
postul de televiziune Realitatea TV.
Era
oribil ce făcea „jurnalistul” Turcescu promovând
un fals istoric clar şi evident încă din titlul cărţii: „Thocomerius – Negru Vodă”. Cu toate acestea, care a
fost rezultatul? Cartea s-a vândut în draci iar lumea Internetului s-a molipsit
de ideea „originii cumane" a Basarabilor. Mai mult, în loc să invite în altă
emisiune nişte istorici ca lumea, Turcescu a
reluat emisiunea pentru „că avea audienţă"! Am scris,
destul de revoltat, un e-mail despre această diversiune d-lui Silvestri. Răspunsul a fost imediat cu toată ora
târzie: 01:06. „Subject: RE : POT SA PUBLIC ASA ? ?
NEAMUL ROMANESC / " Insectar de buzunar " - Nicolae N. Tomoniu :
"Oamenii de nimic fac opinia in Romania de
azi".
Iată
cum dintr-o dată, ne solidarizasem ca în faţa unei primejdii
tătare reale. Recitind diversiunile djuvariste
din carte am scris apoi un articol mai amplu: „Neamul întemeietor al lui Băsărabă” - Un
prim comentariu la cartea d-lui Neagu Djuvara – „Thocomerius – Negru Vodă”. Apărut în vara anului
2007, pe situl personal reacţia domnului Silvestri a fost pe măsură: „Acum am citit eminentul
comentariu despre "contribuţia" acestui domn Djuvara (a cărui operă de istoric trebuie
pusă la locul ei cât mai curând) şi îl vom publica în „NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ”, o revistă care apare luni…”
Lucrurile au mers însă şi mai
departe. Ideea aprofundării temei într-o carte în care argumentele contra
originii cumane a Basarabilor să fie expuse
amplu şi documentat a venit aproape de la sine. În toamna anului 2007
cartea a fost gata. După anul nou, de apariţia ei s-a ocupat personal
d-l Silvestri. La 19 februarie 2008, am primit din
partea dânsului forma electronică finală. Avea să apară
tipărită peste doar câteva zile.
Am pus
aici aceste momente ale relaţiei mele cu regretatul editor Artur Silvestri pentru a accentua
faptul că dânsul nu publica cărţile nici la întâmplare, nici din
vreun interes personal ci publica aceea carte dacă se simţea
cerută de societate, dacă era strict necesară. El publica fie
pentru îndreptarea unor stări de lucru inacceptabile fie pentru punerea la
dispoziţia cititorilor a unor surse inedite pentru documentare.
Apariţia
cărţii „Neamul întemeietor al lui Băsărabă”
era o urgenţă imediată şi fiind o necesitate a momentului,
reacţiile cititorilor după apariţie au fost extrem de
favorabile. Le-am strâns pe toate pentru un preconizat volum doi. Din
nefericire Artur Silvestri
editorul, s-a dus prematur la cele veşnice eu rămânând cu
speranţa că, înainte de acest al doilea volum privitor la basarabi, voi împlini cândva şi o rugăminte a domniei
sale care mi-a lăsat-o ca un testament: „Aş ruga să nu
uitaţi promisiunea despre Nicodim de la
Tismana, studiat parţial de un
moş al meu, mitropolitul Tit Simedrea.
Despre epoca lui Nicodim
am scris, in trecere, în volumul " Arhetipul Călugărilor Sciţi" care
cred că vi s-a trimis acum câteva zile intr-un pachet.”
Biografia
lui Nicodim de la Tismana, scrisă de mine
încă de acum doi ani, urma să fie tipărită de d-l Silvestri chiar în vara acelui an 2007 când peste neamul basarabilor se abătu, prin grija de arginţi a lui
Turcescu, diversiunea cumană
djuvaristă.
Din această cauză, editarea ei s-a amânat şi n-a mai
apucat lumina tiparului ci doar editarea on-line pe situl AFCN - Administrația
Fondului Cultural Național.
Faptul
ca AFCN mi-o găzduieşte este similar cu ceea ce face astăzi
distinsa doamnă Mariana Braescu Silvestri şi eu în calitate de editor delegat ARP, la „Semănătorul
- Editura online”. Acolo, public lunar scrieri noi, speranţele
unor împătimiţi în ale scrisului în ideea că cineva le va citi opera
şi o va edita „pe hârtie” cândva.
Dar
despre această oportunitate de a publica volume on-line, lăsată
viitorimii de către editorul Artur Silvestri şi continuată cu cerbicie de doamna
Mariana Braescu Silvestri
cu altă ocazie, posibil la aniversarea înfiinţării editurii.
Să reţinem doar că, în mai puţin de doi de când eu mă
ocup de această editură on-line, sunt publicaţi peste 85 de
scriitori cu peste patru sute de scrieri: proză, poezie, studii,
critică literară, reportaj. Şi numărul autorilor
creşte de la o lună la alta.
Dar ce
rămâne cel mai important lucru, este că Artur
Silvestri trăieşte şi astăzi
tocmai prin această oportunitate lăsată ca o moştenire
sfântă confraţilor lui, scriitorii României profunde şi
tainice!
Prof. Nicolae N. Tomoniu, manager „Semănătorul”, editor delegat
ARP
Articol scris pentru apariţia volumului colectiv „Artur
Silvestri – Grădinarul dăruit”
Conversaţi
cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro