Cyborgii stăpânirii spaţiului virtual încep
Apocalipsa cu distrugerea identităţii noastre
De la „feisbuc” la
wikipedia, „net-ul” naşte zombi
Puţină istorie a
manipulării mediatice şi a adâncirii sărăciei
Încă de prin anii 1956,
editurile româneşti tipăreau pe bandă rulantă
cărţi şi broşuri de anticipaţie. Ca de
pildă, „Colecţia Povestiri Ştiinţifico-Fantastice”,
cu apariţie bilunară, în care omul deja cucerise spaţiul cosmic,
ajunsese până în Nebuloasa de Andromeda sau alte galaxii îndepărtate.
Aventurile galacticilor ne copleşeau imaginaţia iar lectura micilor
broşuri se făcea, uneori, chiar în orele de clasă, pe genunchi,
sub pupitrul băncii. Autorii? Sovietici bineînţeles, manipularea
aşişderea sovietică dar eficientă. Tineretul, cu entuziasmul
normal al vârstei începuse să
debuteze şi el în literatura de anticipaţie. Visam s-ajungem cosmonauţi în ciuda
faptului că în unele din apariţiile „literare” ale momentului se
avansa şi ideea că omenirea mileniului al III-lea va fi distrusă
prin însăşi geniul său de a realiza creaturi artificiale.
Propagandă capitalistă desigur, izbucneam noi revoltaţi ! Cum de
tipăresc ai noştri asemenea tâmpenii ? Se spunea că mai întâi va
fi o perioadă de tranziţie prin hibridul om-maşină dar în
final omul cibernetic, cyborgul[1],
va stăpâni planeta după ce vom
deveni, ireversibil, nişte zombi[2].
Şi trecură vremurile în
România - ca peste tot în lume – şi dintre noi românii cosmonaut n-ajunse
decât norocosul Dumitru Prunariu. În schimb, zombi, oameni fără pic
de personalitate, fără caracter, fără voinţă,
executând orbeşte ordinele şefilor ca moroii din filmele de
groază, întâlnim azi la tot pasul. Indiferent de sectorul de activitate,
administraţie, justiţie, poliţie, firme de stat sau private. În
lipsa locurilor de muncă, un proaspăt angajat sau un individ recent
avansat în post, mai întâi, vorba mucalitului, pe tac’su-l omoară. După primele serii
postdecembriste de parlamentari, conduse de „agenturili” ce-l omorâră pe
Ceauşescu ce plecase în Iran pentru înfiinţarea unui FMI
româno-arabo-sud-asiatic, prima grijă a „aleşilor” pe care poporul îi
trimisese în parlament să dea legi drepte şi bune pentru
ţară, fu îmbogăţirea proprie şi pomenile date
mijloacelor mass-media care-i cocoţaseră unde n-ar trebui. Treptat,
formatorii de opinii spălară creiere la comandă devenind zombi
ai trusturilor de presă, în televiziuni, în editurile furate sub alt nume
de la fosta Casă a Scânteii. Văzând ce succes are mârlănia de presă,
încet, încet, se îngroşă şi numărul zombilor
neangajaţi politic sau independenţi ierarhic în sectorul lor de
activitate. Manipularea „beneficiarilor” de mass-media, manevrarea ideilor lor
proprii şi a moralei dobândite prin instrucţie şi educaţie,
diversiunile şi emisiunile de linşaj mediatic aduc grămezi de
bani. Populismul politic este ridicat la rang de virtute, o unealtă
infailibilă de distrugere a adversarilor. Dar şi un model, pentru cei
lipsiţi de caracter, de felul în care poate ajunge un individ mediocru
milionar, eludând legea şi profitând de funcţia publică
importantă pe care o deţine pentru a-şi crea propria trupă
de zombi. La căutare fură zombii-demnitari cu funcţii înalte din
ministere dar deveniră zombi şi eşaloanele doi din
administraţie, economie, bănci, poliţie, fisc şi mai ales
din justiţie pentru ca „tartorul dracilor” ce mânuieşte şleahta
zombilor să poată dormi liniştit noaptea ştiind sigur
că nu i se va întâmpla nimic rău.
Dacă fenomenul zombi s-ar fi
oprit la timp predominând educaţia şcolară, morala şi bunul
simţ al celor şapte ani de acasă, societatea ar fi putut anihila
comportamentul deviant al capilor răului ce au împins poporul în
sărăcie zi de zi. Dar, ca un paradox, tocmai sărăcia a fost
grădina în care au crescut zombii ! Care s-au înmulţit necontenit ca o molimă,
devenind azi un fenomen de masă călăuzit de principii lesne de
identificat: dacă „ai mari” mint, de ce n-am minţi şi noi,
dacă ei se îmbogăţesc strecurându-se printre legi sau chiar legi
date anume, de ce n-am eluda şi noi legea, dacă ei fac evaziune
fiscală, de ce n-am face şi noi. Şi lista ar putea continua,
statul corupt – vorba lui Seneca - dând cele mai multe legi. Bieţii români
de rând, ce trec prin şcoală ca mâţa prin apă, in lipsa
unei educaţii alternative şi continue care ar trebui s-o facă
mass-media, şi-au însuşit o educaţie şi o instruire din
mers sau mai bine zis, conjuncturală. Iar din supravieţuirea lor prin
oportunism ignorând perceptele morale, s-a născut un zombi singuratic, un
robot al unei lumi abulice cu epicentrul România.
Ca o fatalitate a lumii acesteia,
odată cu apariţia reţelei Internet fenomenul zombi a evoluat în progresie geometrică,
ajungând la un stadiu devenit observabil de către fiecare din noi. Ne simţim
zilnic manipulaţi, furaţi, storşi de bani chiar prin mijloace
legale folosite abil şi abuziv de bănci, firme furnizoare de energie
electrică, firme pentru servicii de telefonie fixă sau mobilă,
Internet, apă, canalizare, ca să nu mai vorbim de „statul de drept”
tot mai gurmand care ne mulge câştigul, cel mai amărât din UE
după bulgari, cu sute de taxe şi impozite. Tot mai mulţi
săraci, devin astfel oaia stearpă a statului de la care nu mai ai ce
mulge. Bugetele satelor şi ale oraşelor mici au devenit un mezelic
pentru a acoperi doar iluminatul public, iluminatul şi încălzirea
şcolilor şi primăriei. Iată motive reale pentru ca primarii
şi consilierii să devină zombii şefilor de la judeţ.
Iar săracii, prin ajutoarele date de stat, să devină zombii mai
marilor din administraţia locală.
Peste toate, intelectualitatea
ţării, altădată
motorul bunului mers al unei ţări, e frustrată de misiunea ei de formare a opiniei publice
prin însingurare şi izolare tocmai datorită mijloacelor tehnice de
comunicare şi diseminare a informaţiei. Reţeaua Internet,
infiltrată azi şi în telefonia mobilă, anihilează
comunicarea directă între grupuri fizice de oameni şi o
înlocuieşte cu grupuri virtuale ale reţelelor de socializare
Internet, unde nu te mai trage nimeni de mânecă dacă o iei aiurea.
Cel mult unul-doi te dezaprobă dar primeşti imediat o duzină de
„laik-uri”. Pentru că… se poate şi se poartă ! Individul nu mai
trăieşte într-o masă reală de oameni, a devenit stăpânul singuratic al PC-ului
său sau al instrumentului său de comunicare fie el telefon mobil,
„smartfon” sau „tabletă”. Este emblematică o întâmplare,
povestită de prozatorul şi prietenul meu Florian Văideanu prin …
telefon !!! Întrând într-un bar să bea o cafea, la masa
alăturată se aşează doi tineri. Fac semn pentru două
cafele, îşi scot telefoanele mobile şi încep să butoneze
bându-şi cafeaua. Lasă banii pe masă şi ies din bar
fără să-şi scoată un cuvânt. I-am spus interlocutorului meu că eu
sunt mai optimist: cu doar două ore mai înainte publicasem pe blogul
„Sămănătorul” articolul unei
tinere masterandă de la UBB Cluj-Napoca,
Elena Oneţiu, intitulat „Individualismul moral” o
extraordinară antologie de citate asupra acestui nou fenomen[3].
Te invit să-l citeşti, i-am spus. Peste două ore mă
sună: „ – De acord, mai sunt speranţe dacă însăşi cei
în cauză - tinerii – abordează tema !”
Reţeaua Internet – calamitatea
de la ordinea zilei
Reţeaua Internet a devenit o
oportunitate formidabilă de dezvoltare şi progres, a lumii actuale, cu o viteză uluitoare.
Comprimarea spaţiului în care ne deplasăm şi a timpului pentru o
acţiune domestică se produce sub ochii noştri: transferi bani
şi plăteşti comod din fotoliu facturile, cumpărăturile
le faci on-line şi cât de curând o dronă îţi va aduce coşul
zilnic de alimente pe terasa casei sau în balconul apartamentului. În timp ce
un mixer îţi face cafeaua şi pregăteşte micul dejun, ca un
bun şi fidel zombi al reţelei Internet îţi alegi ştirile
din ziarele on-line, îţi citeşti e-mail-urile din căsuţele
poştale şi te lauzi cu o frumoasă imagine din week-end punând-o
pe Facebook, excursiile fiind singurele tale contacte cu lumea reală. În
rest, acasă, la serviciu, în tramvai, eşti un zombi virtual
ţintuit în faţa calculatorului sau în faţa noilor
drăcovenii cibernetice ce le scoţi din geantă.
Toate ar fi de acceptat şi de
înghiţit în silă ca un dumicat de la fast-food-ul plin de E-uri din
colţ, dacă fără să ne dăm bine seama, n-am fi
devenit în numai două decenii nu doar nişte zombi dirijaţi de pe
malurile Dâmboviţei sau de pe alte meleaguri mioritice ci şi zombi
planetari. Marile companii transfrontaliere au pus stăpânire pe
ţări precum România dar şi pe noi înşine prin
slugărnicia şi interesele de îmbogăţire a
conducătorilor neaoşi sau prin misiunea primită de cei
infiltraţi din străinătate în funcţii cheie ale statului ca
să ne dirijeze direcţia. Am devenit zombi, sclavii mileniului trei,
însemnaţi cu fierul ca cirezile unui cowboy. Cu CIP propriu de
identificare în telefonie, în baza de date a medicilor, a poliţiei, a
fiscului sau în bazele de dale ale băncilor şi ale celor şapte
servicii secrete ale României identitatea noastră nu mai e secretă.
Firme de găzduire a blogurilor noastre sau a conturilor de e-mail, bine
şcolite de tartorul american CIA dar şi cu relicve de comportament
păstrate din maleficul KGB din vremea lui Ceaşcă ştiu
absolut totul despre noi. Sau despre germani[4],
bunăoară, care îşi închid conturile de pe Facebook şi
conturile de e-mail cumpărându-şi maşini de scris
şi-şi bagă cartea de identitate, cu CIP, în cuptorul cu
microunde. Ehei! Nemţi, nemţi dar prea târziu să vă mai
ştergeţi datele personale, misiunea e deja îndeplinită! Cum de s-a ajuns aici?
Vrem nu vrem, trăim azi într-o entitate
globală. Iar biroul bazelor de date ale lumii se află în Silicon
Valley unde Microsoft, Yahoo, Google, Facebook, ne stochează propria
identitate de aşa manieră încât, dacă am citi acolo ce se
ştie despre noi, nici nu ne-am mai recunoaşte, pentru că uitarea
ne aparţine nouă şi nicidecum maşinii ! La începuturile
lui, contul de e-mail de la Yahoo era foarte prietenos şi secretos. Dar fu
de ajuns ca agentul CIA, Osama bin Laden să fie trimis cu misiune în
Afganistan pentru a teroriza trupele sovietice şi de noua ordine
internaţională se alese praful. Marele terorist devenind zombi,
aşa cum spuneam, mai întâi pe tac’su-l
omorî. Atentatele de la 11 septembrie 2001, coordonate de Al-Qaeda,
stârni pe „Oncle Sam”, adică pe Yahoo şi confraţii lui din San
Francisco. Şi nu mai fură nici prietenoşi nici secretoşi.
Termenii şi condiţiile pentru a deschide un cont la Yahoo, Google,
Facebook sau altele asemenea se schimbară brusc: trebuia să te
înregistrezi cu cât mai multe date personale. Undeva într-un colţ, mic,
mic de tot, un buton pentru acceptare a termenilor şi condiţiilor pe
care nimeni nu-l bagă în seamă, şi apeşi „De acord”
fără şovăială.
Gest care atrage după sine riscul folosirii datelor tale personale în
scopuri pe care nici nu le poţi prevedea, nici controla. Un site îţi
cere ceva, altul altceva dar totul ajunge în Silicon Valley, valea cyborgilor
cu creierul din siliciu, care ştiu totul despre tine: unde şi când
te-ai născut, ce poză de profil ai, ce căsuţă de
e-mail, care-i numărul de telefon şi care-ţi sunt prietenii.
Devii în câteva minute zombi cu diplomă în universul robotic din Sylicon
Valley. Victorios, mai pui şi tu umărul la înmormântarea secretelor tale. Pui imagini
din apartament sau din curte, filmezi pisica sau dulăul şi iată
toţi prietenii intrând în intimitatea ta. Ţi-ai pierdut nu numai
identitatea proprie dar şi cadrul tău familial, spaţiului
tău de viaţă.
Un site sperietoare de
faţadă, fiind o colecţie de articole adunate de pe Internet
şi plin de reclame din care trăieşte, te face să zici
„Doamne fereşte !”[5] dacă n-ar fi hazliu prin adunătura
de titluri cu tema Facebook. Să
interpretăm în stilul nostru propriu o „atenţionare” de acolo.
Cică o poză cu fetiţa ta frumoasă şi în aceiaşi
zi o poză din week-end unde aceasta lipseşte, iată indicii numai
bune ca răpitorii de meserie să afle că fata a rămas
acasă „cu bunica”. Sau dacă e în poză, înseamnă că
n-ai „bunică” şi apartamentul e numai bun de scotocit după ce ai
mai scump.
Pe lângă toată nenorocirea
pierderii identităţii tale, aţi văzut cum se fac bani pe
Internet inventând cazuri ipotetice?
Servicii Internet, hoţii
nebănuite şi marele BUM !
Toată lumea o ştie şi
toată lumea plăteşte din cauza unei şmecherii bine
disimulate cam de toate firmele. Luăm cazul AKTA o firmă de
distribuţie TV prin cablu şi Internet, care a întrecut orice imaginaţie
în materie de servicii prost organizate dar bine plătite. Erau vremuri
când TV cablu şi Internet în zona Tismana mergea strună cu o
mână de oameni inimoşi. Unii ne erau prieteni şi îi sunai cu
drag: „- Costele, nu merge „net-ul !” Şi Costel sau Bogdan, puneau scara
pe maşină, patentul şi şurubelniţa în buzunar, urcau
pe stâlpi şi pornea „net-ul” cât ai zice peşte. Trecu însă
„net-ul” lor la alţi stăpâni numiţi pompos AKTA, cu roboţi
telefonici, cu site ca mai marii zilei unde deschizi cont, plăteşti
banii şi te plângi dacă ceva nu e în regulă. Şi nu-s multe
în regulă după cum vom vedea.
O mare neregulă este tupeul de
a ignora folosirea legală a roboticii firmei. Alta, abordarea ta ca
individ de mâna a şaptea şi nu ca abonat ce dai bani ca AKTA să
trăiască. Apoi, aidoma zombilor din Silicon Valley care-ţi
distrug identitatea şi intimitatea, akta-zombii îţi intră ca un
haker pe paginile tale web securizate şi-ţi modifică sursa cod a
paginii. In fine, oferă abonaţilor servicii ca la armată:
trupeţii mănâncă la cantină ciorbă din gheare, pipote,
aripi şi capete de pasăre iar la popotă ofiţerii se
îndoapă cu copanele şi piepturile. Te-ai mulţumi şi cu
gheare şi pipote, adică mai puţine canale şi o viteză
mai mică pe Internet dar când ţi-e lumea mai dragă ţi se
bagă pe ecran pagina AKTA pentru neplată. Bineînţeles că
termenul n-a trecut dar akta-zombi contează pe nervii tăi ca
să-i suni. Şi începe calvarul !
Mai întâi, mulţumiri că
apelezi la serviciile lor, tra, la, la şi , tra, la, la, preţ de un euro şi ceva minutul.
Vine şi faza doua, apasă 1 pentru… , apasă 2 pentru… ,
apasă 3 pentru… , oare n-au tastă şi pentru înjurături ?
N-au ! Ah, uite că sună ! Când ţi-ai pierdut orice
speranţă că va răspunde cineva, o duduie veselă te
anunţă că toţi operatorii sunt pe teren, deci tu,
aşteaptă, ca să nu-ţi pierzi rândul. Te uiţi la ceas
şi constaţi că are dreptate: operatorii sunt pe teren, pentru
că telefoanele dispeceratului ard de atâtea apeluri false declanşate
chiar de AKTA ! O laşi pe a doua zi şi constaţi că-ţi
merge „netul”, întreruperile şi anunţurile roboţilor erau anume
provocate, pentru ca factura ta telefonică să se umfle cu o sumă
frumuşică din care AKTA îşi va trage probabil partea.
Bun, te-au păcălit, te-au
păcălit akta-zombii ! A doua oară când se întâmplă iar
această intruziune incredibilă în domeniul tău web cumpărat
cu bani grei, cauţi şmecheria cercetând codul sursă al paginii
tale Internet. Constaţi că pe pagina ta se află o comandă
care nu există în pagina originală pe care ai încărcat-o,
introdusă fraudulos într-o linie de paragraf fără text!
Cum ajung akta-zombii să
modifice codul sursă al paginii tale dacă tu intri în server cu user
şi parolă ca să o încarci ? Cu
un robot cumpărat de la hakeri probabil sau programat anume
să-ţi mai ia bani în plus şi prin telefonie, altfel comanda de
după domeniul AKTA: index.php/site/deconectat?n=1546342&ts=1436551962&host=www.tomoniu.ro&url=/cpanel
care-ţi dă pe ecran imaginea din dreapta n-are cum să
ajungă pe pagina ta securizată ! Oricum ar fi, lucrurile sunt clare:
nu mai există securitate pe Internet pentru că roboţii de
hosting ai reţelei Internet pot fi programaţi să-ţi
facă rău ! Păteşti online factura emisă pe 4 ale
lunii, cu scadenţă la 30 ale lunii dar pe data de 10 te
pomeneşti cu ei cu anunţă cu un tupeu de maidan că n-ai
plătit taman de 60 zile.
Undeva în SUA, la 1,7 km în
pământ, nişte cercetători pun un robot să adauge materiei
negre a universului nişte particule pentru a o vedea. Tot ce se ştie
despre materia neagră sau materia întunecată este că… „ar
fi un tip necunoscut de materie”[6],
că ar conţine o mare parte din masa totală a universului,
că nu emite şi nici nu absoarbe lumina sau radiaţiile
electromagnetice sau de altă natură, şi culmea, particulele ei, axionii
sau neutrinii, trec prin noi ca prin brânză fără să
simţim nimic, cum trec şi prin planeta noastră mult iubită
fără să-şi devieze nici măcar cu un feptometru[7]
traiectoria. Şi totuşi materia asta, chiar întunecată cum e,
constituie 83% din materia din univers și 23% din masa-energia lui. Prea provocatoare, Onor
Întunecimea Ei Materia Neagră, pentru ca cercetătorii americani
să n-o bage în seamă având la îndemână laboratoare şi
Cyborgi minune care cu creierul lor de siliciu sunt capabili de orice.
Şi robotul, ca robotul! Nu
ştie nici cine-s oamenii şi nici ce vor ei să facă pentru a
vedea enigmatica materie neagră a universului. E programat să dea
culoare materiei negre şi asta va face. Iar când o va face, planeta va
pieri fără nici măcar să audă cineva „Bum !” Ia uiteee
! A dispărut omenirea, ia-o de unde nu-i !
Undeva în Rusia, alţi
cercetători, au reuşit să creeze cel mai perfecţionat
Cyborg din lume, un creier tip uman artificial capabil să-şi
perfecţioneze singur circuitele electronice din cap în funcţie de
împrejurările ivite. Nu e departe vremea când el va lua deciziile de
lansare a arsenalului atomic rus. Un scurtcircuit în capul lui Putin sau al
succesorilor şi creierul minune va comanda rachetelor atomice, ghici ce!
Să facă BUM!
Aveau dreptate cărţile
traduse din limba rusă prin anii de după moartea lui Stalin: omenirea
mileniului al III-lea va fi distrusă prin însăşi geniul său
de a realiza creaturi artificiale !
Wikipedia „notabililor”.
Wikipedia este o enciclopedie
on-line unde poţi găsi informaţii utile şi interesante.
Pentru că la dezvoltarea ei participă mulţi utilizatori, care
sunt specialişti într-un domeniu sau cunosc patrimoniul cultural local
şi ajută la răspândirea informaţiilor despre acestia
aşa cum fac şi eu din anul 2005. Dar tot la Wikipedia,
găseşti şi wiki-zombii, cei mai mari duşmani ai valorilor
culturale, sociale şi ştiinţifice ale poporului român. Ei
păzesc cu străşnicie wikipedia, ca nu cumva să se strecoare
acolo vreo somitate căreia nu i-au învăţat biografia la
şcoală sau nu e pe lista lor albă creată prin
wiki-consensul zombilor cu stele, acordate mai abitir ca medaliile „gheroilor”
lui Stalin, pe te miri ce mare faptă: fie ştergerea unor imagini, fie
ştergere de pagini ale unor oameni care, prin preocupări sau
profesie, folosesc creator intelectul, fie eliminând
nişte utilizatori incomozi care fructifică din valorile anterioare
ale culturii pe acelea care răspund noilor cerinţe ale epocii. Bazaţi pe o traducere
din wikipedia engleză în limba română, pe care doar ei o
înţeleg, arma wiki-zombilor lor este „notabilitatea”. Pe care, fiecare o
interpretează după capacitatea intelectuală proprie sau cum
eşti luat în vizor dacă te împotriveşti practicilor aberante, ce
sunt hăt departe de practicile
originale prin care a fost gândită această Enciclopedie Liberă.
O enciclopedie ce s-a vrut dintru început auto-îmbogăţită prin
faptul că orice specialist din orice domeniu poate adăuga un text
argumentat sau preluat dintr-o carte de specialitate pe care o recomandă
printr-o notă de subsol.
Din nefericire, într-o operă de
creaţie comună cum este Wikipedia, la care participă mii de
utilizatori, este imposibil să nu se strecoare şi „imbecilii” cum
spunea un utilizator Wwik, care dovedindu-se că face parte din categorie,
după două luni de discuţii cu administratorii a plecat singur
sau a fost dat afară. Ca el, sunt o mie pe wiki, dar eu m-am izbit de
prostia lui, de aceea zic că face parte din trupa
băgăreţilor în orice. L-am reţinut, pentru că pe
pagina wiki a senatorului Vasile Văcaru din Pocruia-Tismana un anonim
scrisese că murise pe 4 martie 2001 iar meticulosul Wwik a adăugat „necesită citare”, O fi ea moartea
unui om un nefericit eveniment şi o dată calendaristică ce trebuie
reţinută dar ca să ceri „docomentul” doveditor că a murit
senatorul când toate ziarele relatau la vremea aceea despre înmormântarea de
miercuri, 7 martie 2011 de la Pocruia, este prea de tot ! Şi ca Wwik sunt
o groază de wiki-zombi, care-ţi mănâncă zilele când vorbeşti
despre tine sau despre localitatea ta pentru că… eşti în „conflict de
interes”. Păi cine să cunoască mai exact informaţiile
acestea ? Unul de prin Asia? Sau cazul unui maistru de la Mioveni care
vorbeşte despre Dacia. După wiki-zombii enciclopediei, specialistul
fabricii nu dă nişte informaţii utile ci vrea să facă
reclamă pentru Dacia ! Vedeţi
de câte pretexte se poate folosi un administrator pentru a şterge o
informaţie sau a îndepărta o anume persoană de pe Wkipedia ?
Tertipurile cu „sursa”, „interesul”,
„notabilitatea” prin care poţi distruge o informaţie acolo, sunt
totuşi un mezelic! Ei bine,
ţintele mai mari precum distrugerea patrimoniului cultural românesc,
îndepărtarea valorilor umane de care dispunem ca popor, sunt vizibile pe
wikipedia română cu ochiul liber. Acolo, nu există specialişti
români ci doar specialiştii agreaţi de wiki-zombi. Care wiki-zombi,
deşi de la o poştă se recunosc prin limbaj şi mijloace
securistice că sunt misionari şcoliţi la FSB-ul lui Putin, ne
fac şi ne desfac, istoria, literatura, arta, opinia publică şi
toate cele ce stau la baza unei ţări civilizate şi independente.
Pentru că, după cum vedem pe Wikipedia, printre administratori se
strecoară şi nişte ciudaţi, care după câteva luni de
„lucru” îi vezi medaliaţi cu steaua din vârful Kremlinului. Nu-i
vorbă, pe lângă ei, din câţi am cercetat eu, fără
să-i pot dovedi decât prin mijloace statistice rudimentare, wikipedia
cârcâie şi de misionari ai CIA ce-şi fac veacul în California sau
misionari din zonele Ontario şi Quebec ale Canadei şi pe lângă
ei, alţi misionari infiltraţi cât cuprinde: unguri, nemţi,
brazilieni, chinezi, ukraineeni, filipinezi ş.a.m.d., fiecare cu interesul
său. Americanul să ne instruiască să fim la nevoie primii
sacrificaţi pentru interesele lor geostrategice în zonă şi
Orientul Apropiat, canadianul veghează să nu-şi bage nasul
cineva care nu trebuie pe la Cernavodă, Măgurele, Roşia
Montană, ungurul ar vrea un gulaş de ceangăi confundabili cu
secuii iar la desert nişte istorici români, nemţii, adică
neaoşii din Germania şi Austria, sunt mari iubitori de pădure
carpatină şi petrolul nostru, brazilienii ne-ar da cafea din aia ce-o
bea şi vestul prin cârciumi rău famate, chinezii ne-ar face
nişte chinezării şi din combinatele noastre energetice care vor
funcţiona cât ne ţin şi adidaşii lor, şi tot aşa.
Wiki-zombii fără misiune
de înalt nivel, se mulţumesc cu eliberarea de spaţiu la wikipedia.
Cine nu-i „notabil” ca piţigăiatul Adrian Minune sau scremutul Salam,
jos cu pagina lui, aşa le trebuie zgârciţilor de români, nu dau un
ban pentru wikipedia ! Nu dau un ban pentru cultură, toţi hoţii
bagă bani în biserici ca să-i ierte Dumnezeu. Trei biserici într-un
sat iar şcolile pot să cadă, n-ai văzut că tinerilor
li se spune la şcoală ca să nu-i mai voteze pe baroni ?
Un wiki-zombi mi-a spus-o delicat dar tradus,
sună cam aşa: nu eşti domnule „notabil”, ce dacă eşti
membru UZP şi LSR şi scoţi de şapte ani o revistă,
scrii monografii şi tipăreşti cărţi cu eroii neamului,
cu oameni de seamă, cu obiceiurile poporului ? Ce ne tot sâcâi la cap
că cei de la Wikipedia au şters pagina celui mai mare indianist al
României şi al unui poet contemporan medaliat de spanioli în Tenerife ?
Uite că o să-l ştergem şi pe cel mai mare eminescolog,
doctor în filologie ce tipăreşte carte la Editura
Semănătorul. Şi chiar pe dumneata dacă nu-ţi stergi
imaginile şi reclama la cărţile prin care omori pe omul nostru
Neagu Djuvara, salţi în slăvi pe Sfântul Nicodim de la Tismana
şi pe Mircea cel Bătrân. Are poporul acesta nevoie de
cărţile astea ? N-ai văzut că tineretul stă cu
căştile-n urechi?
Ei, acuma n-or fi zis ei chiar
aşa, dar unul, care şi-a ascuns identitatea, tot mi-a pus pe pagina
de discuţii ca utilizator lista din dreapta după metoda
miliţienilor lui Ceauşescu cu „Aşa da !” , „Aşa nu !”.
Listă de oameni de cultură, unu’ şi unu’, cărora li s-a
şters pagina de utilizator pe motive imaginare, pentru că greu
poţi afla cum au călcat pe bec oamenii aceştia.
Priviţi lista, pentru care un
utilizator anonim (cum altfel?) a fost chiar felicitat şi vedeţi
acolo nişte „decapitaţi wikipedia” ca pe vremea inchiziţiei. Ca
redactor la „Vatra” (Nicolae Băciuţ) şi director de revistă
la „Vatra Veche” sau redactor la revista
„Banat”, Lugoj (Adriana Weimer) sau redactor şef la revista "Cetatea
lui Bucur" (Elsabeta Iosif) sau alţii ca aceştia, n-ai voie ca
pe pagina de utilizator să scrii despre tine, despre operele tale literare
! Deci, „Aşa nu !”, pentru toţi de pe lista din dreapta şi
„Aşa da !”, pentru utilizatorul dat exemplu, Adrian Gacea, care spune pe
două rânduri ce facultate urmează şi unde, în rest şabloane
Wikipedia: dacă eşti neaoş român, ce limbi străine
cunoşti şi la ce nivel, ce grafie preferi (parcă ar fi de
ales!), ce sistem de operare ai (!), ce muzică asculţi, în ce zodie te-ai
născut şi ce-ţi place să mănânci. Nu te-apucă
râsul? Şabloane ca acestea cu duiumul pe Wikipedia printre care şi
dacă accepţi să ţi se vorbească cu „tu”, după
modelul televiziunilor care-ţi scuipă de pe ecran pe „tu” întreaga
zi. A ajuns mult mai intim şi mai prietenos clasicul „dumneavoastră”.
Ca jurnalist cu patalama, monograf al Tismanei, al Sfântului Nicodim de
la Tismana, director la revista „Sămănătorul” şi la Editura
„Semănătorul Tismana”, a trebuit şi eu să-mi şterg
scrierile de pe pagina de utilizator de la Wikipedia şi să folosesc
„modelul Gagea”. Am lăsat pe pagina de acolo că sunt vorbitor „nativ”
al limbii pe care m-au învăţat muma şi dascălii mei,
că ştiu şi limba franceză umblând prin ţările
francofone, purtând corespondenţă cu prieteni de acolo sau traducând
din limba franceză nişte cărţi şi reviste. Am mai spus
pe pagina mea de utilizator că respect regulile şi normele
ortografice în vigoare cu „sunt” şi folosirea lui „â”, că am sistemul
de operare Win-XP ca să ştie duşmanii ce viruşi să-mi
bage, ascult clasicii muzicii şi, aviz amatorilor, sunt „scorpion”. Atât! Pagină wikipedia n-am, pentru
că a şters-o unul pripăşit prin Germania care a visat
într-o noapte că Tomoniu din Tismana nu poate avea vreo pagină acolo
pentru că participă la ea.
Dar şi dacă ar fi
creată de alţii aş păţi la fel ca Nicolae
Băciuţ pe a cărui pagină wikipedia s-au pus patalamalele: „Un editor consideră că
această pagină conţine citate prea multe sau prea extinse pentru
a constitui un articol enciclopedic valid” şi „Acest articol sau această secţiune are bibliografia
incompletă sau inexistentă”. Păi ori sunt prea multe date,
ori prea puţine, vă faceţi de râs wiki-zombilor! Deci
chichiţe la tot pasul şi doamne fereşte ca wiki-zombii să
îndrepte ei însăşi lucrurile dacă tot zic că se pricep.
Cu această trecere în
revistă a Enciclopediei Libere, tragem concluzia că nu este departe
ziua când Wikipedia va deveni Wiki-zombia. Care se va autodistruge prin
wiki-zombii ce-şi fac veacul pe acolo pe lângă nişte
administratori, de toată isprava, care încă mai încearcă
să-i facă Wikipediei respiraţie gură la gură.
Din nefericire însă, aşa
cum spune şi Biblia, cei răi vor învinge şi toţi vom muri
la Apocalipsă. Wikipedia se va umfla şi ea la nesfârşit cu noi
wiki-zombi, până când, într-un ceas rău, va face BUM! Aidoma celei
mai mari bombe cu hidrogen din lume creată de maleficii savanţi
ruşi.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru Publicaţiile
Semănătorul
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro