MONUMENTUL GENERALULUI ION DRAGALINA

La fel de uitat ca în anul 2011 când am scris despre el un articol care se poate citi aici

 

Un articol de Nicolae N. Tomoniu

Tismana, 30 noiembrie 2015

 

Prin anul 2011 eram mai tânăr şi pus pe glume. Văzând lipsa de interes a autorităţilor faţă de acest monument m-am gândit să le joc o farsă lansând dispariţia plăcii comemorative pusă pe monument în anul 1927. Două motive aveam. Primul, să văd dacă s-o găsi vreun cunoscător al „reabilitărilor” acestui monument în vremea bietului Ceauşescu, împuşcat fără vină. Al doilea, mai văzusem monumente şi brevete de medalii din vremea regalităţii şi toate făceau referire la „neam, ţară şi rege”, sintagmă folosită şi în jurământul ostaşilor de atunci. Referirea la rege pe monumentul gen. Ion Dragalina, în anul 2011, nu mai era. Aceasta însemnând fie că placa din 1927 a fost înlocuită, fie că de pe ea fusese şters cuvântul „rege”.  Oricum ar fi, bine nu era şi m-am hotărât să aflu adevărul prin orice mijloace jurnalistice. 

 Am făcut fotografii de jur împrejur, mai puţin placa comemorativă ascunsă de vegetaţie. Le-am pus pe situl Popasului Lainici şi am invitat să vadă acele fotografii toţi cei responsabili, presupuşi a avea grija monumentului. I-am întrebat: "Unde-i d-le placa comemorativa pusa in anul 1927?”, "Nu ştiu d-le, or fi scos-o comuniştii!"  Barem să fi spus unul: "Nu se vede nene, de tufele din jurul ei!" Dădeau toţi cu presupusul şi cu moda arătării vinovatului: „ăia din comunism”. Şi cam aşa era: inscripţiile de pe monument erau măsluite de comunişti.

Ultimii întrebaţi dintre autorităţile responsabile, au fost cei de la consiliul judeţean, în săptămâna 21-27 noiembrie 2011. Când am văzut că nici ei nu au habar dacă placa comemorativă din anul 1927 este la locul ei, m-am hotărât să-i trimit acolo scriind un articol. Articolul a cărui adresă a fost distribuită pe Facebook nu a primit niciun comentariu. L-am trimis apoi la câteva ziare şi după trei zile de aşteptare, nepublicându-l nimeni, m-am hotărât să-l retrag, pentru că farsa nu reuşise: nimănui nu-i păsa de monument! Si totuşi, până la urmă a apărut în ziarul Gorjeanul! Dar cine să mai reacţioneze la presă când nimeni, deşi a trecut pe lângă monumentul din Valea Jiului, nu s-a dat jos din maşină să vadă care-i realitatea? Cel mai hazliu a fost primarul de la Bumbeşti Jiu care întrebat de cei de la Consiliul Judeţean Gorj dacă ştie ceva despre placa comemorativă din anul 1927 de pe Monumentul generalului Ion Dragalina, a răspuns ca primarul: „a fost furată!”

Asta dacă nu cumva cei de la consiliul judeţean, pentru a scăpa de o corvoadă să meargă la faţa locului, au inventat ei înşişi răspunsul primarului, aşa presupuneam eu atunci…

Am mai pus articole pe diverse site-uri până m-am lăsat păgubaş: nu interesa pe nimeni ! Şi trecură anii repede, ca în poezia eminesciană. Până când, în zilele acestul noiembrie 2015 primesc prin e-mail o semnalare că există o carte a prof. Ion Conea unde există imagini cu monumentul generalului Dragalina, carte apărută în anul 1936. Ori, despre Ion Conea şi C. Popescu Tismana eu am scris de multe ori. Mai ales, „Tismana şi împrejurimile ei” scrisă de cei doi autori, se află în bibliotecile multor case din Tismana, fiind tipărită de Societatea „Dorna Tismana”, înfiinţată la începutul secolului al XX-lea. Iar  C. Popescu Tismana era fratele doamnei Tanţa Neferescu, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi ! Deci, câteva telefoane la rude şi iată-mă pe pagina:

https://clasapalatina.wordpress.com/2014/05/23/cum-invata-a-si-cunoaste-tara-maria-sa-mihai-prof-ion-conea-7-sarmizegethusa-pietrosani-defileul-jiului/ 

de unde am extras imagini din cartea “Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, Prof. Ion Conea (7) Sarmizegethusa, Pietroşani, Defileul Jiului. Iată una din ele, mai jos fiind genericul original din carte:

(p.92) [Fig.38 (37)] Lângă monumentul eroului General Dragalina, rănit de moarte în defileul Jiului, aproape de vechea frontieră, în toamna lui 1916. (p.93) [Fig.39 /(38)] Mormântul cu chipul Generalului erou, fost comandant al „diviziei de la Cerna”. Stau săpate în piatră cuvintele: „Aici am fost rănit, făcându-mi datoria pentru Neam, Ţară şi Rege”.

 

Nu sunt un monarhist fanatic cum defilează unii prin Bucureşti cu sloganul „Monarhia salvează România” dar nici să ne batem joc de valorile de patrimoniu ale neamului nostru nu se poate. Douăzeci şi şase de ani a stat Arcul de Triumf mutilat iar Armata Română a defilat pe sub el. Acum nici măcar nu se mai poate defila pe acolo. La noi, o autostradă sau o reabilitare de monument durează ani numai „studiile de fezabilitate”. Iar după ce sunt gata s-au terminat banii şi facem un nou proiect de reabilitare pentru a-i avea.

Nu sunt monarhist şi nici poporul nu vrea monarhie dar e bine să păstrăm valorile de patrimoniu din timpul regatului pentru ca tinerimea să ştie că eram şi noi în alte vremuri o ţară normală. Să păstrăm Casa Regală ca un simbol sfânt, poate ne-o ierta Dumnezeu că-l omorârăm pe Ceauşescu în ziua de Crăciun. Să păstrăm Casa Regală pentru a auzi concertele de la Ateneu sub patronajul Principesei Margareta şi nu cum urlă TVR-ul şi radioul că ascultăm concerte simfonice „Sub înaltul patronaj al preşedintelui României Băsescu” care behăie la Cireşica manele şi învaţă poporul cum se bea „uişchi”.  

Rezultatul acestor noi informaţii e cât se poate de clar dar întrebările mai vechi rămân. Se vor sesiza autorităţile de mutilarea monumentului barem anul viitor, la 100 de ani de la intrarea României în război, a doua zi după Sântămăria Mare, 1916 ?

Se vor întrepta inscripţiile originale de pe monument sau... va fi ca până acum ? Până când preşedinţii României se vor distra ca la bâlci cu mai marii partidelor politice privind parada de la 1 decembrie, uitând să amintească despre eroii primului război mondial care au făcut posibilă înscrierea acestei zile în istoria neamului românesc ?

Dar peste o zi va fi ziua noastră naţională, nu-i frumos să criticăm ci să zicem „La mulţi ani”

Se zice că „de morţi numai de bine”.

Deocamdată însă, avem adevărul în faţă. Sau aşa cum spunea un nebărbierit şi fără cravată de prin televiziuni, imaginile fac cât o mie de cuvinte. Şi uite că am râs degeaba: primarul din Bumbeşti Jiu avea dreptate cu furatul plăcii. Pe wikipedia, unul a pus imaginea cu placa comemorativă mutilată (evident că şi pe cea veche era scris „NEAM, ŢARĂ ŞI REGE) şi acum imaginea cu impietatea e folosită pe toate siturile altor ţări sau ale noastre ţinând de ministerul culturii condus mereu de maghiari în legislaţiile anterioare. 

 

Pe imaginea din dreapta, timpul şi ploile ne dezvăluie şi unde s-a făcut ştersătura ruşinoasă pe vremea PCR.

 

Iată mai jos şi placa comemorativă, unde se vede de minune că pentru „rege”... n-ar mai fi loc !

 

 

Fotografie luată de Nicu N. Tomoniu în week-endul 25-27 noiembrie 2011!

Era cu câteva zile înainte de Ziua Naţională iar Armata Română îşi făcuse datoria

punând o coroană de flori. Unde sunt istoricii care ar fi trebuit să observe impietatea ?

Cei care au făcut posibil ca azi să sărbătorim Ziua Naţională au jurat credinţă faţă de

Regele Carol I. Ce facem azi, după mai bine de un secol?

PĂSTRĂM ŞTERGEREA ISTORIEI, AŞA CUM ERA ÎNAINTE DE 1989 ?

De luat aminte!

Jurământul unui soldat din timpul lui Carol I, Întregitorul

(Din arhiva Crişan Ioan Rădulescu – Tismana)

 

 

 

---

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

---

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2015

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro