Muncitori forestieri în anul 1992.
Astăzi sunt mai bine îmbrăcaţi cu haine
second hand aduse de ţigani din
occident dar sunt şomeri pentru că întreprinderile lor forestiere
s-au închis
Gară, dubă „Bucegi” pentru alimente,
tren forestier, TAF-uri, totul a dispărut, fiind socotite de politicieni
„morman de fiare vechi comuniste” (Petre
Roman) iar muncitorii sunt plecaţi pentru o pâine, prin Spania sau Italia
DRAMA DIACONESCU
SAU
Cum a născut
poporul nostru de oi guverne de lupi
S-a dus dincolo, în lumea egalilor
şi bietul lider ţărănist Ion Diaconescu lăsând iadul
politic românesc să fiarbă la foc împuţit, foc de petrol vândut
şi răscumpărat sub talpa lui Scaraoţchi. Vâlvătaia
focului politicianist l-ajunse chiar şi până la mormânt, pentru
că înainte de intrarea ţărănistului pe Poarta Raiului,
Băse groparul constituţiei şi a democraţiei, găsi de
cuviinţă să-i mai arunce liderului, de ochii lumii, o medalie
„Steaua României” după ce acesta i-o refuzase lui Ion (Ilici) Iliescu în
anul 2002, medalia zăcând pe la Cotroceni până în ziua de
astăzi. Uite, spre ruşinea mea, habar n-am ce deosebire este intre
Steaua lui Ilici al nostru „În grad de Cavaler” şi Steaua marinarului „În
grad de ofiţer”, dar bag mâna in foc că pentru Ion Diaconescu, în
mâna ambilor preşedinţi, se considera tot tinichea comunistă
aidoma aceleia lui Ilici de la Moscova.
Şi degeaba lăsase consemn
mâna dreaptă a lui Coposu ca să nu-i fie depus sicriul în iadul
„Casei poporului” ci la sediul partidului. Pentru că e iad peste tot iar
la nunţi şi la botezuri cât şi la înmormântări
deopotrivă, joacă hora într-o veselie cei mai beliţi din
toţi dracii care ne conduc ţara.
Se duc pe rând oamenii drepţi
iar de verticalitatea lor vorbim abia după ce nu mai sunt. Barem de-am
trage ceva învăţăminte! Când ţărăniştii nu
mai intrară în parlament, Ion Diaconescu se retrase discret din viaţa
politică deşi nu avusese nici cea mai mică vină pentru eşec.
Venise vremea ca partidele în care se înscriseseră oamenii cinstiţi
şi patrioţi, să se descotorosească de aceştia pentru a
face loc „noului val”. Sub această
sintagmă fură marginalizaţi şi daţi afară naivii
care gândeau o Românie civilizată, cu o democraţie normală.
Partidele au funcţionat aşa cum spune scriitorul Ştefan
Dumitrescu: „ca nişte aparate
negative, miraculoase, care adună parveniţii, setoşii de putere
şi de îmbogăţire cu orice preţ, tupeiştii, oamenii
lipsiţi de conştiinţă, de patriotism şi de caracter,
de demnitate, de milă, demagogii, în concluzie Inteligenţele negative
ale acestei Ţări.”[1]
În războiul intern de partid
„care pe care”, s-a recurs până şi la găselniţa
„Preşedinte de onoare al partidului”. Nu pentru că l-ar fi durut
undeva pe vreun ţărănist de retragerea şi suferinţele lui Ion Diaconescu pentru
dezastrul propriului partid. Ci, pentru că prestigiul lui aducea ceva
plusvaloare celor care-l propuneau „Preşedinte de onoare”. Şi
aşa fu şi cu Ilici Iliescu după ce-şi termină „cu voia
dvs.” al treilea mandat neconstituţional, aşa fu şi cu Mircea
Ionescu Quintus care opunându-se „coagulărilor” de tot felul, inclusiv cu
partide de stânga, primi titlul „Preşedinte de onoare al partidului” apoi
fu înlăturat de actualii pedelişti Valeriu Stoica şi Teodor
Stolojan, adepţi ai lărgirii conducerii PNL cu trădătorii
acelor partiduleţe.
In toţi aceşti ani de
după anul 2000, când PNŢCD, principalul exponent al Convenției Democrate Române rata intrarea
în parlament, Ion Diaconescu privi cum la vârful partidelor politice, în
conducerea lor, ajung oamenii cei mai perfizi, oamenii cei mai lipsiţi de
conştiinţă şi de patriotism. Ei au reprezentat un pericol
permanent pentru partide, care erau astfel compromise iar sub ochii bătrânului
ţărănist se petrecură apoi scenarii de neconceput.
Iată ce scriam referitor la alegerile ce au urmat: [2]
„Timpul trecu şi vremea când viţeluşii româneşti ai
lui Năstase trebuiau înţărcaţi de la suptul economiei
româneşti se apropia de sfârşit. Se pregăteau la supt
tăuraşii Băncii Mondiale prin tripletul Basescu-Stolojan-Stoica.
Aşadar, cu Stolojan în fruntea PNL şi Băsescu în fruntea
PD naşterea Alianţei DA nu crea probleme. Problema venea din
altă parte: taciturnul Stolojan propus preşedinte al României, nu
prea avea mari şanse în faţa voiosului şi guralivului
Năstase. Băsescu gândi că ar avea mai multe şanse el. Iar
dacă Alro i-ar reveni lui Stolojan adăugând promisiunea fotoliului de
prim ministru, ba având pe lângă toate astea şi sprijinul masiv al
nemţilor de la OMV în campania electorală, Palatul Cotroceni ar fi
fost ca şi cucerit!
Rocada fu simplă. Basescu fu nevoit să-i scape câteva lacrimi
impresionante iar Stolojan, chipurile bonav, îşi petrecu cele mai frumoase
zile ale vieţii sale in cabanele OMV din Alpii Bavarezi creând viitoare
scenarii.
Lui Băsescu, răsplata-i fu cam chinuită, era cât pe-aici
ca Năstase „să-l ia la mustaţă” dar până la urmă
tot ajunse la „trăit bine” în Palatul Cotroceni. Dar nu şi pentru
Slolojan ajuns „consilier”, mai mare râsul!
De ce renunţase Tăriceanu la sfaturile de demisie venite pe
linia şi cu startul Cotroceni?
Scriitorul Ştefan Dumitrescu
explică în cartea „Doctrina salvării poporului român”, acest fenomen
de degradare morală a clasei politice prin „patologiile psihologiei poporului român (axiofagia, egoplasmul,
atomita, politicianismul, inteligenţa negativă)” afirmând că
defectele psihologiei noastre, tarele psihologiei poporului nostru „sunt şmecheria, invidia, egoismul,
lenea, viclenia, balcanismul, politicianismul, neseriozitatea, faptul că
nu ne pasă de ţară, de popor, etc,”
Desigur că autorul întinde coarda prea
mult, nu putem generaliza, explicaţia este valabilă până la un
anumit nivel şi în anumite perioade de timp. Pentru că cel mai mare
duşman al poporului nu se află la nivelul maselor ci la vârful
partidelor politice. Şi nu s-a atins culmea cinismului şi a
demagogiei ajungându-se aproape la genocid decât sub actualii guvernanţi.
Deci nu întregul popor este bolnav de axiofagie (patologia care ne face să
ne invidiem, să ne mâncăm, să ne distrugem valorile) ci clasa
politică conducătoare de la un moment dat. Mai mult, autorul nu precizează
că apogeul axiofagiei a fost atins abia sub recenta guvernare care
promovează peste hotare nulităţi, culminând cu indivizi care
fac, pe siturile culturale care ne reprezintă ţara, apologia
băutului urinei şi a folosirii drogurilor.
Deşi suntem un popor care a dat
mari valori, „din păcate ne-am
mâncat valorile, în toate domeniile. Nu am ştiut să le
fructificăm, să beneficiem de creaţia lor! Le-am marginalizat
sau le-am distrus, astfel că marile valori româneşti au fost obligate
să trăiască şi să se realizeze în
străinătate. A se vedea cazul lui Brâncuşi, Enescu, Mircea
Eliade, Eugen Ionescu, Cioran, Coandă…”, mai spune autorul.
Din nefericire, fenomenul se întinde
astăzi tot mai mult ajungându-se chiar la nivel de localitate. Istoria
organizaţiei PNL Tismana duce la o privire de ansamblu a tot ceea ce s-a
întâmplat în politica noastră la nivel local şi până la
dezastrul de azi. E bine deci să ne aducem aminte pentru a nu mai repeta
greşelile trecutului.
Creat prin adeziuni liber
consimţite şi nu prin „exerciţii impuse” ca astăzi, PNL Tismana
reuşise o performanţă de invidiat: avea un sediu propriu,
demarase mişcarea sportivă „Cupa satelor”, publica prin mijloace
proprii foaia informativă „Semnal liberal”, avea site propriu pe Internet, avansase proiectul
reabilitării Căminului Cultural Topeşti prin fonduri europene, înfiinţase
formaţii de dansuri şi reuşise să aducă satul
Topeşti la statutul de „Sat european”.
Dar libertatea avea să
dispară în anul 2004, o dată cu infiltrarea forurilor superioare în
deciziile privitoare la membrii care trebuiau să reprezinte organizaţia
la alegerile de la nivelul local şi judeţean. Mai mult, cu toate
că a fost făcut un sondaj asupra candidatului la funcţia de
primar, lista candidaţilor a fost influenţată de către Ion
Crăciunescu, pe atunci membru al biroului judeţean, care şi-a
inclus consăteanul Ilie Nănescu, fost membru al nomenclaturii locale
comuniste, pe lista candidaţilor locali.
Cu toate că organizaţia PNL Tismana l-a exclus ulterior din
rândul membrilor săi şi l-a înlocuit din funcţia de consilier
local unde ajunsese, cu greu am putut reface imaginea şifonată a
organizaţiei, mulţi membri părăsindu-ne pentru că
alunecarea PNL spre stânga a continuat chiar şi la nivel de
ţară. Am înghiţit partide mici de stânga, am făcut
alianţă cu ciopata fesenistă, PD, şi am fost nevoiţi
să acceptăm candidatura lui Băsescu, Stolojan lăsându-ne
subit cu fundul în baltă.
Integritatea morală a
partidului fusese deci compromisă chiar şi de la vârf. Ca o
consecinţă, interesele meschine ale celor de la judeţe
răzbiră şi cu mai multă putere la următoarele alegeri.
Vechiul conflict cu Ion Craciunescu reizbucni, un nou intrus fiind impus pe
listele candidaţilor în consiliul local la alegerile din anul 2008. Dar
era deja prea mult! Am retras dosarele candidaţilor şi odată cu
ele m-am retras şi eu în semn de protest. Se ştie ce a urmat:
organizaţia PNL Tismana abia dacă a reuşit alegerea unui
consilier, şi acela prin redistribuire, numărul membrilor de partid
reducându-se drastic. In absenţa mea ca preşedinte, nu s-a mai putut
întruni adunarea generală iar sediul a fost închis. Provizoratul nu a
rezolvat nimic: preşedintele PNL Gorj, Dan Morega, a pus mai întâi preşedinte pe Vasile Tivig din Sohodol,
apoi veşnicul băgător de seamă de la judeţ, Ion
Craciunescu, l-a schimbat cu Petre Băbău fără să se
simtă nici cel mai mic reviriment.
Vechii membri de partid
propuseră atunci o nouă reorganizare, chemându-mă iar în
organizaţie, ia ghiciţi?, ca „Preşedinte de onoare”. La Tismana!
Întocmai ca Ilici Iliescu, Mircea Ionescu Quintus sau Ion Diaconescu! Chipurile
pentru „a ajuta” la refacerea partidului
şi nu pentru că aduceam ceva plusvaloare celor care erau de acord cu
propunerea. Dar noua căsătorie a ţinut până la recentul
scandal provocat cu ocazia încheierii protocolului local PNL-PSD, unde aşa
cum se ştie, a revenit „ca invitat al preşedintelui actual Ioan
Zoicaş” a veşnicului intrus în treburile organizaţiei, Ion
Crăciunescu, sprijinit de echipa Vasile Tivig, Petre Băbău, Gicu
Vorunca. Cei câţiva vechi membri ai biroului local PNL, care ar fi putut
lua în viitor decizii importante, odată ajunşi în inferioritate, nu
mai puteau decide democratic iar articolul meu din presă prin care
anunţam că în aceste condiţii mă retrag din partid
rămânând independent, a dat ocazia oportuniştilor „să-şi
arate muşchii”. Adevărul mi l-a dezvăluit totuşi
vicepreşedintele PNL Tismana, Vasile Surcel: „Nu-i
adevărat că propunerea de „sancţionare” venea din faptul că
acei membri nu au citit articolul până la paragraful in care vă
declaraţi independenţa, adică demisia. Ci tocmai declararea
demisiei, a dat posibilitatea acestui grup majoritar „să-şi arate
muşchii”, precum ziceţi, cu toate că „sancţionarea” nu mai
avea niciun obiect. Dacă va mai continua această politică de
cocoţare a oportuniştilor în fruntea partidului cu ajutorul linguşelilor
de pe la judeţ şi „invitarea” unor membri fără funcţii
în biroul judeţean, neexistând o decizie a organizaţiei locale în
acest sens, va fi rău şi de partid şi de noua alianţă
USL. Lumea se întreabă când a fost serios acel grup: când a ridicat mâna
pentru acordarea titlului onorific sau când actualul „şef” profitând
şi de absenţa unor membri ai biroului, le-a propus sancţionarea
iar ei au votat-o gândind că mai târziu vor fi avansaţi? ”.
Da, aşa este, culmea mizeriei
şi jigodismului politic a fost atinsă la „noua” organizaţie PNL
Tismana, unde s-a propus sancţionarea unui membru după ce acesta
demisionase din partid! Este un caz unic în lume, demn de înscris în cartea
recordurilor privind prostia omenească! Dacă prin astfel de tare
meschine se va naşte şi din rândurile noii alianţe USL o
clasă intelectuală, şmecheră, laşă, egoistă,
dedublată, bolnavă de invidie şi de egoplasm, semănând cu
actuala mafie politicianistă de la putere, poporul nostru va fi
nenorocit pur şi simplu, decenii la
rând.
Citeam în ziare zilele trecute
că preşedintele PNL Gorj, Dian Popescu, are în vedere
desfiinţarea unor conduceri ale organizaţiilor locale PNL şi
impuse alte conduceri de la centru prin sondarea celor mai bune soluţii
agreate de populaţie.
Cu totul de acord deşi nu sunt
adeptul mesianismului. Dar dacă nu vom reforma în întregime modul de
promovare în funcţii, măcar prin măsuri dure aşa cum
promite d-l Dian Popescu, nu vom reuşi la viitoarele alegeri decât
câştigarea lor şi nimic mai mult pentru binele ţării.
Faţă de nenorocita asta de
guvernare alianţa USL va câştiga alegerile viitoare, asta se va
întâmpla fără doar şi poate. Daca nu epurăm însă clasa
politică de la rădăcină, ne vom trezi după un an că
va guverna şi USL-ul tot cu metehne personale şi pe lângă ele,
candidaţii noştri vor fi învăţat în plus chiar cutumele
dezastruoase ale guvernării actuale.
Si încă, dacă la alegerile
trecute infiltrarea forurilor superioare în deciziile organizaţiilor s-a
făcut pentru a se promova cutare sau cutare membru cu pile pe la
judeţ, acum este timpul pentru ca forurile superioare ale partidelor
alianţei, atât PNL cât şi PSD, să elimine defectele psihologiei
clasei politice care au ajuns, din păcate, până la nivelul
organizaţiilor locale: şmecheria, invidia, egoismul, viclenia,
balcanismul, politicianismul şi neseriozitatea.
Soluţia este deci simplă!
Are noua alianţă USL puterea să o aplice? Viitorul
ţării depinde de acest lucru.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru Publicaţiile ARP
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro