În 2007 expansiunea austriacă în petrol încă mai era ţinută în loc de Dinu Patriciu. Războiul lui Băsescu  contra liberalilor

s-a soldat însă cu vânzarea de către Patriciu a 75 la sută din compania Rompetrol, firmei KazMunaiGaz

pentru o sumă estimată neoficial la peste 2 miliarde de dolari.

 

Voievozii noului imperiu austriac

                                                                                                     

            Toată suflarea gazetărească până mai ieri obedientă băsescului, s-a repezit acum contra lui pe lucruri care au devenit în ziua de astăzi obişnuite şi în consecinţă au devenit şi minore ca interes public: ştergerea zilnică la fund a preşedintelui cu constituţia ţării, amplificarea prin intermediul fratelui  său a contrabandei cu armament, instalarea „prietenelor” sale în fruntea ministerelor turismului şi tineretului pentru dirijarea sumelor necesare avansării odraslei celei mici ca figură exotică alături de „Jiji Becali” în Parlamentul European, insistenţele pentru repunerea la conducerea ţării a unei clici populiste demisă legal şi normal de majoritatea parlamentară, folosirea prerogativelor instituţiei prezidenţiale, a personalului său mai stufos decât parlamentul însuşi şi a serviciilor secrete pentru propaganda electorală proprie.

Suflarea gazetărească abia dacă mai scapă, pe ici pe colo adevărul fiind diversionist lucrată şi înăbuşită de aceste teme, ultima temă fiind  restrângerea numerică a parlamentului pentru a fi mai uşor manipulat şi a face imposibil de a mai intra acolo şi oameni cinstiţi care prin onestitatea lor împiedică băsescul în nebunia lui.    

Doar două-trei jurnale reiau dezvăluirile din cartea „Puterea din umbră” a lui Ovidiu Eduard Ohanesian, şi în ciuda notorietăţii extraordinare a jurnalistului tot două-trei televiziuni pun accent pe confirmarea spuselor jurnalistului că „băsescul” reprezintă astăzi la nivel mondial o marionetă americană ce a înlocuit „iliescul”, o veche marionetă rusească. Ce amnezie o fi cuprins mass-media românească când se vede cu „ochiul liber” faptul că lumea s-a reîmpărţit în noi sfere de influenţă după căderea comunismului? Să fi uitat că împărţeala de la Ialta a fost reiterată în unele cazuri şi la Malta şi că beneficiarii au fiecare câte o felie egală din acţiunile Germaniei, Austriei, Ungariei şi Iugoslaviei? Şi atunci, de ce n-ar acţiona fantomele lui Stalin, Roosevelt şi Winston Churchill, ce învârt azi capitalul mondial, pentru resuscitarea Imperiului Austriac şi folosirea lui ca prim pinten pentru promovarea intereselor Băncii Mondiale în Europa Centrală şi de sud-est Germania fiind destul de ocupată cu estul ei, Polonia şi ţările baltice?

 Pentru că ăsta este secretul care se ascunde în spatele campaniilor de presă anti-băsescu: lumea nu trebuie să afle că Imperiul Austriac s-a întins nu numai peste Transilvania ci peste toată România şi în întreaga regiune balcanică, până la greci. Lumea nu trebuie să afle că gaşca băsesciană de securişti a reuşit „performanţa” de a ne copleşi ţara în faţa străinătăţii, de a nu ne mai recunoaşte România ca fiind a noastră, că vremea oamenilor cinstiţi, neimplicaţi în afaceri, vremea idealiştilor care ţin la naţiunea lor din principiu respingând snobismul copierii modelelor străine a trecut.

Poporul nostru, unul dintre popoarele cele mai „dresate” ale lumii gata oricând să cânte la semnul puterii, i se trage obedienţa încă din vremurile totalitarismului. El priveşte acum năuc şi nepăsător la tot ce se întâmplă pentru că i s-a inoculat mereu subliminal pe toate căile mass-media, zi de zi, minut de minut, conduita lui viitoare relativ la „puterea din umbră”. Spionii Securităţii ceauşiste reşapaţi şi stăpânii lor marionete politice ale capitalului mondial au devenit voievozi puşi de Noul Imperiu Austriac peste provincia România.

Acest scenariu mizerabil al voievozilor marii oligarhii mondiale care pasc România în nesimţire, se întâmplă pentru a doua oară în România postdecembristă după aşa zisa „tranziţie” şi aceea „privatizare” despre care românii au avut destul timp să-i afle adevăratul nume: furt oficializat prin lege. Pentru a doua oară s-a declanşat scenariul împrumutului FMI „pentru ţară” cu scopul bine ascuns de a sprijini băncile austriece care la rândul lor vor sprijini infrastructura militară americană şi-i vor asigura combustibilul necesar.

Ca voievod în Noul Imperiu Austriac şi lacheu american, Băsescu îşi face azi jocul în văzul lumii fără să-i pese barem o clipă de dreapta judecată a istoriei având acum totul la cheremul lui: justiţie, securitate, armată, parlament, presă.   

Scenariul securistului Băsescu (dosar 3990/1972) devenit agent dublu şi supranumit „spionul şcolit de CIA la Anvers” a început cu Strategia de „asistenţă” a Grupului Băncii Mondiale pentru România, în perioada 2002-2004, prin care se crea în ţară un mediu macroeconomic subjugat marilor oligarhii mondiale şi cucerirea unor domenii cheie în politică prin subminarea din interior a FSN-ului devenit „un mamut comunist cu faţă umană” care începuse privatizările şi realizase planul iniţiat PSAL 1.

Ca să ajungă mai sus, Băsescu şi gaşca lui fu apoi implicată în „iniţierea procesului de privatizare şi a măsurilor necesare pentru un anumit număr de întreprinderi de stat rămase, convenirea unui plan şi a unui calendar de reducere a arieratelor în sectorul energetic, convenirea irevocabilă asupra metodei şi calendarului de privatizare a B.C.R. şi C.E.C., îmbunătăţirea cadrului legislativ de supraveghere din sectorul financiar, convenirea unui proces de elaborare a unei strategii anticorupţie şi aprobarea legislaţiei de asistenţă socială convenită"

Cu asemenea vorbe - ce ascund multe în spate - ajunse preşedinte-coordonator Băsescu  în Comitetul de coordonare a implementării  PSAL2 împreună cu Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei, Decebal Traian Remes, ministrul Finanţelor, Radu Berceanu, ministrul Industriei si Comerţului sub îndrumările „competente” ale bine-şcolitului Băncii Mondiale şi al FMI, Theodor Stolojan. 

Prin ei, Banca Mondială acţiona practic, analizând şi informaţiile esenţiale desfăşurării programului FMI, incluzând obiective şi termene pentru privatizarea societăţilor comerciale de stat şi a instituţiilor financiare. Adică avuţia României. Visul lui Băsescu de a deveni un nou Ceauşescu cu renume mondial, putea să depindă de acest program şi acordul cu Banca Mondială privitor la strategiile de privatizare a unor entităţi cum ar fi Alro, Alprom, Petrom, Rafo şi altele. Cheia succesului lui în ridicarea pe podiumul cel mai înalt din România, a depins de sprijinul lui necondiţionat pentru înfiinţarea dezvoltarea unui Nou Imperiu Austriac ce va stăpâni Europa Centrală şi de Sud-Est.

Cum a devenit Basescu voievod în această parte a lumii? Într-un articol de prezentare a cărţii „Puterea din umbră” a lui Ovidiu Ohanesian eu am extras adevărul în câteva idei esenţiale pe care le reiau mai jos:

- la sfârşitul anilor ’80, securiştii Isac Adrian, Marin Antonescu, Silvian Ionescu şi Traian Băsescu activau la Anvers. În anii aceia, Anvers era şi centrul mondial al comerţului cu diamante industriale. România era pe locul trei în lume privind producţia de diamante sintetice, exporta componente electronice în Japonia şi armament în Orientul Mijlociu;

- ajuns la putere şi sprijinit de capitalul mondial, Traian Băsescu a preluat fără sfială securiştii care au luptat împotriva structurilor euroatlantice, i-a promovat la conducerea SIE şi îi foloseşte în continuare. Grupul „Anvers” a fost extins cu  alţi ofiţeri DIE, printre care Silviu Predoiu, Vasile Sarcă, Marcel Alexandru, Nicolae Vintilescu, Grigore Istrate. Acest lucru n-ar fi fost posibil fără complicitatea lui Valeriu Stoica, ajuns ministru de justiţie tocmai pentru a face posibilă acoperirea grupului „Anvers” prin invocarea „continuităţii în asigurarea securităţii ţării”.

- Băsescu l-a însărcinat cu organizarea “eliberării” ostaticilor din Irak pe Adrian Isac, el fiind direct responsabil şi pentru accederea la conducerea Direcţiei Generale de Securitate Internă a generalului Silviu Predoiu. Sub presiunea dezvăluirilor din presă, Traian Băsescu l-a trecut în planul doi;

- Vasile Sarcă va rămâne celebru mai degrabă pentru afacerea răpirii jurnaliştilor români, când serviciile secrete au regizat cu atât talent, fuga teroristului numărul 1 din România, Omar Hayssam deşi misiunea lui principală împreună cu Predoiu a fost ascunderea, ţinerea sub obroc a dosarului fierbinte căutat de ziarişti incomozi, stârniţi de fostul preşedinte Constantinescu pentru a dezgropa trecutul în Securitate al lui Băsescu;

- având vechi amici bine plasaţi în posturi cheie şi mai ales la arhive, lui Băsescu i-a fost uşor a-şi îngropa duşmanii politici şi el nu s-a dat în lături de la a şantaja pe foştii prieteni ai premierului Năstase, folosindu-se de ei pentru accederea la putere;

- odată ajuns la putere, Băsescu împreună cu autorităţile române care-i sunt complice, au realizat cea mai mare muşamalizare a unui dosar de terorism internaţional. Mohammad Munaf a fost adus în Ambasada României din Irak odată cu jurnaliştii români eliberaţi, apoi a fost predat de pe pământ românesc armatei americane;

- Preşedintele Traian Băsescu s-a folosit în mod clar de această afacere, în scopuri electorale şi pentru creşterea popularităţii. De aceea ascunde în continuare adevărul şi pe ceilalţi vinovaţi, fiind oficialul care a clasificat actele cu adevărul răpirii pentru 50 de ani. Este omul care a negat faptul că ofiţerii SIE l-au predat sub ochii noştri pe Mohamad Munaf, martorul cheie în proces, americanilor.

 

Cei care au o logică suficient de profundă, îşi dau seama că la baza tuturor lucrurilor ce ni se întâmplă în România stau două strategii: interesele americanilor în Orientul Mijlociu şi interesele capitalului mondial pentru ca România să devină provincie a Noului Imperiu Austriac.

Cancelarul Austriei, Wolfgang Schüssel, ne-a explicat destul de clar ce ţara sa s-a poziţionat atât de avantajos în spaţiul central şi est-european: „Pur şi simplu pentru că am identificat foarte de timpuriu importanţa strategică a regiunii dunărene. Anul trecut l-am celebrat pe marele umanist Humboldt, de acum 200 de ani, şi este foarte interesant dacă ne uitam la marele atlas al lumii. Europa este împărţită acolo în mari regiuni, care nu au nimic de-a face cu regiunile geografice, iar una dintre cele mai mari este regiunea dunăreană. A fost dintotdeauna visul meu, ca aceasta mare regiune – Bavaria, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Romania si Bulgaria – sa se dezvolte într-o regiune economica şi politică, iar acest lucru începe sa se adeverească. Am privit întotdeauna ca fiind o investiţie în viitorul nostru”. Ca să fie şi mai concret, cancelarul aminteşte şi de vremurile excelente când totul se decidea în această parte a lumii „de la Vieana”. Ne-o spune pe şleau: „România este o ţară-cheie, are acces la Marea Neagra, este o tară dunăreană şi ne simţim foarte apropiaţi de ea, şi, din punct de vedere istoric, avem legături excelente”.

 Simţirea aceasta „foarte apropiată de noi” se realizează cu ajutorul voievozilor provinciei România. Nu fu voievod Solo retras în Alpii austrieci şi înlocuit la stăpânirea României cu voievod Băsescu având mai mari şanse de reuşită la câştigarea preşedinţiei României? Iar după ce câştigă nu fu Marele Băse reparat fizic prin spitalele Vienei?

Noul Imperiu Austriac le spunea clar voievozilor valahi în toamna anului 2007: ne daţi BCR şi petrolul românesc şi vă ratificăm Tratatul de Aderare la UE. Dacă nu, nu! După preluarea BCR de către Erste Bank, începerea procedurilor de ratificare a fost votată în cvasiunanimitate, cu doar două voturi împotrivă. Imediat după ce Erste Bank a preluat BCR printr-o tranzacţie de 3,75 miliarde de euro, investitorii austrieci din România jubilau. Austriecii cuceriseră din nou România şi amploarea investiţiilor lor nu se îndrepta doar despre bănci, ci şi spre asigurări, petrol, bere sau construcţii. Austria decise să ratifice Tratatul înainte de Raportul Comisiei Europene, deşi iniţial anunţase că va aştepta recomandările executivului de la Bruxelles.

După BCR, este achiziţionată de către OMV Aktiengesellschaft compania petrolieră naţională Petrom cu clauze dintre cele defavorabile pentru stat. Tenebrosul contract de privatizare a pus Austria în poziţia de lider al pieţei de produse petroliere din România. OMV a vrut toate resursele Petrom de la puţul de extracţie şi până la pompa de distribuţie a produsului finit şi i s-au dat ca niciunde în lumea asta. Nici o ţară nu a vândut o companie similară unui investitor strategic, punând la pachet şi procesarea, şi distribuţia şi exploatarea, pierzând astfel controlul total asupra unor resurse importante de energie ale României. Înainte de privatizare, Petrom era compania care avea cea mai mare contribuţie la bugetul statului. Acum austriecii OMV sunt singurii care extrag ţiţei din subsolul nostru şi deşi statul roman, deţine încă o participaţie importantă la Petrom, poate să-şi ia gândul de la dividende sau impozit pe profit.

Voievozii provinciei România din Noul Imperiu Austriac au dus înaltei împărăţii de la Viena plocon „averea“ companiei romaneşti Petrom: rezerve de un miliard de tone de ţiţei. OMV deveni peste noapte cu ajutorul trădătorilor de ţară cel mai mare producător de ţiţei şi gaze din Europa de Sud-Est. El are acum lanţuri de benzinării nu numai în România ci şi în Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria, Serbia-Muntenegru si Slovacia. Trăiască Noul Imperiu Austriac, voievozii lui de Valahia, Năstase, Boc, Băsescu, castelanii de Bucureşti, Stolojan, Berceanu, Pogea precum şi alte progenituri. Trăiască Noua Securitate care ucise la Viena pe fratele lui Ceauşescu pentru a nu se afla de acest plan diabolic de refacere a imperiului austriac!

Să aruncăm o privire la ce a făcut Noul Imperiu Austriac în România.

Raiffeisen era prezentă în România încă din 1994, dar preluarea de către Raiffeisen Bank, în 2001, a Bancii Agricole i-a întărit poziţia.

In sectorul asigurărilor, grupul Wiener Stadtische a cumpărat Omniasig, iar Unita a cumpărat Astra Asigurări. In sectorul bancar, gigantul HVB a achiziţionat Banca Tiriac. Investiţiile greenfield făcute de companiile austriece din sectorul materialelor de construcţii aduseră firmele Wienerberger, Bramac, Baumit, Henkel în România. Firmele Egger si Schweighofer sunt implicate în fabrici de prelucrare a lemnului in nord-estul Romaniei punând la bătaie o jumătate de miliard de euro.

Sebeşul s-a transformat aproape într-un „oras austriac“. Grupul austriac Kronospan un lider mondial în producţia de plăci din lemn, a cumpărat două fabrici construite de compania italiana Frati. Fabrica MDF care produce fibre de densitate medie şi o fabrică acoperind circa 80% din producţia autohtonă de PAL - plăci din aşchii de lemn -  fiind şi singura capacitate de producţie din România de PAL melaminat. In 2003, o altă firmă austriacă, Holzindustrie Schweighofer, a ales Sebeşul pentru construcţia unei fabrici de cherestea destinată construcţiilor. Gerald Schweighofer - proprietarul companiei - a declarat că vrea să investească 20 de milioane de euro şi in achiziţionarea de păduri pe teritoriul României.

Retailerul austriac de mobilă, kika în pofida crizei economice actuale îşi menţine strategia de expansiune în România achiziţionând terenuri în Constanta, Timisoara şi Oradea pentru centre comerciale.

Si în piaţa românească a investiţiilor imobiliare companiile austriece domină clar. Immofinanz, este cel mai mare fond de investiţii imobiliar din Austria, Europolis, fiind finanţat de banca austriacă Investkredit si de BERD. Compania CA Immo - divizie a grupului HVB Bank Austria - sunt pionerii investiţiilor în imobilele din Bucureşti. Immorent, care aparţine Erste Bank, si Meinl European Land Limited a găsit şi ea vaci bune de muls în Valahia.

Agrana România, filiala firmei austriece Agrana, este acum cel mai mare jucător de pe piaţa zaharului din ţara noastră. Compania şi-a băgat nasul  şi pe piaţa amidonului si a glucozei (35%). Intrată şi în industria procesării fructelor, austriecii deţin două fabrici funcţionale de zahăr, la Roman şi la Buzău. Mai deţin o fabrică de dulciuri  - Romana Prod în Roman, una de amidon şi glucoza, AGFD Ţăndărei, o fabrică de prelucrare a fructelor, Carabost Carei, cinci centre de distribuţie la Ţăndărei, Cluj, Timişoara, Craiova si Bucureşti unde deţine şi un holding.

Brau Union este cel mai mare producator de bere austriac din Romania cu cinci unitati de productie, la Miercurea Ciuc, Hateg, Constanta, Craiova si Bucuresti. Grupul olandez Heineken, prin Brau Union Romania acopera aproape toate segmentele pietei: Heineken, Gösser, Schlossgold, Silva, Ciuc, Golden Brau si Bucegi.

Piaţa condimentelor este reprezentată la noi prin Kotanyi Condimente, cel mai mare producător de condimente din Austria, iniţiatorul amestecurilor de condimente, numite mix-uri, fiind Johann Kotanyi GmbH.

Concernul Billa, parte a concernului Rewe, a deschis gustul românilor pentru cumpărăturile în supermarket fiind prezentă pe piaţa de retail din Romania din 1999, planurile de expansiune vizând deschiderea a peste 100 de magazine în toată ţara.

Austriecii au investit în Omnilogic şi firma a fost profitabilă încă din primul an. În 2004, acţionarul majoritar de la Omnilogic a preluat peste 50% din furnizorul de servicii Datanet - la rândul sau joint-venture româno-austriac.

Porsche Holding au intrat pe piaţa românească în decembrie 1997 ca să vândă maşini nemţeşti de la concernul german VW-Audi, sub umbrela acestora intrând şi spaniolii de la Seat, cehii de la Skoda sau italienii de la Lamborghini.

 

Si dac-ar fi numai acestea! Stai să te gândeşti: cum dracu de se descurcă aşa de bine austriecii? Păi simplu, se bazează pe prostia voievozilor de la Bucureşti care au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard. Bunăoară austriecii de la Petrom.  Ei vor construi viitorul sediu central al companiei - Petrom City – la Străuleşti pe un teren deţinut de fostul Petrom românesc în nordul Bucureştiului. Se laudă că centrul va găzdui toţi angajaţii Petrom de la birourile din Bucureşti şi din împrejurimi şi vor da pe Complexul imobiliar, 70 milioane euro. Care-i realitatea? Locul fostului depozit Petrom de carbură şi locul impregnat de petrol scurs din rezervorul aflat în zona aceea a fost curăţat. Din douăzeci de hectare, unsprezece au fost vândute Raiffeisen Evolution project development GmbH care a câştigat licitaţia pentru 90 milioane de euro. Aţi văzut şmecheria? Petrom City se va construi deci gratis pe un teren de nouă hectare iar pe deasupra le mai rămân austriecilor şi un mezelic de vreo 20 de milioane de euro!

Multe exemple s-ar mai putea da! Beneficiind din plin de ajutorul guvernului voievodului Băse, trei cetăţeni austrieci GERALD SCHWEIGHOFER, OMAR MITTERMULLER şi BRUNO RUHDORFER sub acoperirea firmei SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL din Sebeş, aparţinând grupului SPB INDUSTRIEHOLDING GmbH din Viena, au ajuns să deţină astăzi, în total, circa 7.000 ha de pădure în judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita, Hunedoara, Prahova, Suceava şi Vâlcea, bugetul RNP "Romsilva" fiind prejudiciat chiar în anul acesta de criză, cu sume de peste 60 milioane de lei noi.

Iată cum Austria, ţară cu o populaţie de doar 8,3 milioane de locuitori, a ajuns să aibă un Produs Intern Brut (PIB) de 273 miliarde euro şi un PIB pe cap de locuitor de 30.200 de euro şi o speranţă de viaţă de 77,1 ani la bărbaţi şi 82,7 ani la femei.

 

Dimensiunile expansiunii Noului Imperiu Austriac are însă dezavantajele ei pe timp de criză. Statele Europei Centrale şi de Est datorează băncilor austriece 290 miliarde dolari. Potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale, aceasta este o expunere de mare risc, mai mare decât al Italiei, Germaniei şi Franţei, o expunere aproape echivalentă cu împrumuturile acordate de Spania Americii Latine.

Daca turbulenţele recente din Europa centrală devin o criză de amploare şi milioanele de clienţi est-europeni intră în incapacitate de plată, Austria cu expunerea ei mai mare decât propriul PIB va avea probleme mai mari decât orice altă tară occidentală.

Ei, acum este clar de ce voievodul Băsescu şi guvernul lui marionetă s-au dat de ceasul morţii să împrumute România la FMI? Uitaţi-vă zilnic la discursurile lui Băsescu, Stolojan, Boc, Pogea, Croitoru din această campanie electorală, uitaţi-vă cum cântă la fiecare apariţie publică despre împrumutul FMI. Sperie lumea cu şomajul, neplata salariilor şi pensiilor dar adevărul ăsta este: dacă România nu pompează bani în băncile şi firmele austriece, dezastrul austriac se va produce anul viitor. Băsescu, Stolojan, Berceanu vor simţi - ca pe vremea turcilor - pe umăr mâna ambasadorului Austriei sau a însuşi marelui Obama şi decizia fatală: „Mazil bre!”

Dacă vă e milă de voievozii Noului Imperiu Austriac şi tânjiţi după „investiţiile” de miliarde ale austriecilor, votaţi Băsescu.

Dacă nu, v-aţi gândit bine: tăuraşii actuali ai marii oligarhii mondiale păscură şi băură România destul!

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu, octombrie 2009,

 în timpul campaniei electorale.

ARTICOLE MAI VECHI PE ACEIAŞI TEMĂ

Razboiul marilor oligarhii

Tăuraşii marilor oligarhii mondiale

Războiul celor trei oligarhii

 

 

 

---

Restartare site - Inapoi la articole

 

---

 

© Copyright Nicu Tomoniu – 2008