Trei Doamne şi toţi trei, întru fericirea românilor

 

ALEGERILE PARLAMENTARE

 – Bomba „primenirii” si efectul ei final! –

 

După ce am văzut exponenţi ai castei îmbogăţiţilor arătându-şi mutrele pe la televiziuni - acum, înainte de alegeri - lucrurile sunt extrem de grave sub sloganele bombei „primenirii”, „înnoirii” sau „schimbării” clasei politice. Deja deborda parlamentul de „oameni de afaceri”. Mai pe faţă, mai prin spatele unchilor, mătuşilor, cumnaţilor, fraţilor, ca să lăsăm la urmă progeniturile, adică „beizadelele” vorba lui Nenea Iancu, pentru români este clar ce zace acum în parlament. Alegerile următoare însă vor umple parlamentul cu aleşi „şi mai şi”!   „Un Mensonge Gros Comme Le Siecle”, scrierea jurnaliştilor francezi Castex Michel - Albin Michel veniţi „pe la rivuluţie” în Bucureşti, va deveni curând „Un bombe de merdre Gros Comme Le Siecle”.

Dar să lăsăm stilul pamfletar deoparte şi să facem o analiză lucidă de ce nevinovata minciună postrevoluţionară va deveni o bombă de rahat cu efect întârziat, mare cât secolul, care ne va mânca încet dar sigur toată firava noastră democraţie.

Am zis nu o dată, că într-o democraţie bine închegată sectorul de stat (guvernamental, administrativ, etc.), sectorul patronal (societăţi comerciale, bănci, etc.) şi sectorul civil (asociaţii, fundaţii, cluburi, etc.) sunt atât de clar delimitate şi de bine dezvoltate încât aceea democraţie funcţionează perfect. Am zice chiar că funcţionează în afara deciziilor politice, spre deosebire de România unde s-a indus treptat ideea că totul, dar absolut totul, depinde de clasa politică.

In primul rând, clasa politică nu este o clasă socială în sensul strict, adică un ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice sau sociologice. În al doilea rând, nici politica nu este un apanaj al tuturor ne trebuiţilor care se laudă cu ea, politica fiind socotită peste tot în lume o ştiinţă. Chiar o ştiinţă extrem de pretenţioasă având un obiect precis de studiu: practica guvernării unui stat.

Astfel stând lucrurile, te întrebi: este actuala mulţime parlamentară un ansamblu de persoane alese acolo pentru că posedă ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi care este în stare să-şi aducă fundamental contribuţia la dezvoltarea generală a societăţii?

Răspunsul e simplu şi mai mult decât evident: nu este! Criteriul principal prin care s-a realizat la noi actuala cloacă parlamentară este interesul personal şi toată lumea observă cu ochiul liber că ea habar n-are de ştiinţa şi practica guvernării statului ca exponent al interesului public.  Totul se face după ureche punând înainte interesul propriu în detrimentul societăţii, principala ştiinţă şi practică a membrilor castei fiind şiretenia, minciuna pe faţă, populismul şi gogomănia. Cununându-se în direct cu o armată de televiziuni, botezându-şi progeniturile cu şefii de partid sau cu şeful statului iar încuscrirea este legată religios de o legiune întreagă de înalte feţe bisericeşti. Asta e cutuma în politica românească! La fel cum este şi preocuparea de căpătâi de a obţine privilegiul ocrotirii hoţiilor făcute în timpul mandatului prin legea imunităţii parlamentare.

Bat acum la porţile parlamentului şi apar pe la televiziuni patroni ce învârt banii cu furca, spunând senin că se lasă de afaceri şi vând totul numai pentru a intra în parlament voind binele ţării. Bunăoară, pe Neguţ l-a chemat „sinceră şi ne partizană”, limbuta Corina Drăgotescu de la Realitatea TV. De ce? Pentru ca să ne spună însuşi d-l Neguţ cu gura lui cum va vinde el cele patru mari hoteluri pe care le are, numai de dragul de a veni în parlament să dea legi bune pentru popor. Să-l credem? Prigoană, tot invitat al coanei Corina, vrea şi el parlament cu polonicul dar pentru a … schimba constituţia. Englezii au schimbat un articol din constituţie după ce nu îl mai aplica nimeni de două secole fiind depăşit de vremuri. La noi, de tot hazul, fiecare politician vrea să schimbe cel puţin un articol din constituţie în viitorul mandat. Pentru că asta dă bine la imagine.

Culmea populismului îl deţine Boc, care plusează. El va schimba tot, inclusiv parlamentul pe care-l vrea unicameral. Nu pune nicidecum problema competenţei parlamentare, punerii în colegiile electorale a unor persoane posedând ştiinţa guvernării unui stat. El pune problema numărului, parcă ar conta că duc ţara la dezastru 30 de neisprăviţi în loc de 300. Tot dezastru rămâne, ba unul şi mai mare, pentru că guvernarea se va face ca şi până acum tot după ureche şi interes propriu dar votându-se rapid legi populiste, multe şi proaste, fără să te mai rogi de unul şi de altul sau să duci tratative cu alte partide pentru ca ele să treacă la promulgat. 

Nu în aceste paleative populiste stă redresarea ţării ci în pericolul ca marii patroni să intre în politică dezechilibrând cele trei mari sectoare care, precum am spus la început, trebuie să existe obligatoriu într-o democraţie autentică şi să fie bine închegate. Mai mult, politicienii populişti tip Boc, Becali, Gioană şi „Dragă Stolo”, vor să facă praf şi sectorul civil. În loc să lase scriitorii să-şi întărească cenaclurile, muzicienii şi sportivii cluburile, artiştii plastici asociaţiile lor, ş.a.m.d., îi momesc şi pe aceştia să intre în politică promiţându-le colegii „sigure”.  

Nici un colegiu nu va fi sigur, toate aceste „vip-uri vor fi nişte cobai politici aşa cum spuneam eu in articolul „Cobaii politici ai lui Băse”. Dacă „vip-urile nu-l vor urma pe Catalin Avramescu părăsind barca politică, de cacealmaua pe care o vor lua vor trage toată cariera. Vor fi batjocura lumii întreaga lor viaţă! Ori nu s-a văzut clar în câtă degradare de imagine au ajuns Leonida Lari, Ion Dolănescu sau Irina Loghin? I-aţi mai văzut pe la televiziuni? Cică n-aveau voie iar locul lor a fost luat de nişte maimuţe fardate cu pretenţii de artiste aşa cum şi scrisul lui Patapievici, Liiceanu şi mulţi alţi fani cotrocenişti a fost preluat de scriitori  „de debara”, vorba patibularului Horia.

Locul patronilor este in patronat, al scriitorilor în literatură iar al artiştilor pe scenă şi legea funcţionarilor publici din sectorul de stat ar trebui extinsă şi în sectorul patronal şi al sectorului societăţii civile. Peocuparea clasei politice nu ar trebui să fie de colorare a partidelor ci de o atentă selecţie a specialiştilor, câţi Dumnezeu or mai fi prin România, în ştiinţa şi practica de a guverna statul firav al României condus acum, cum bine se vede, de un amator care se şterge la fund cu constituţia întărindu-şi partidul mumă, deteriorând prin ne echidistanţa sa imaginea României în lume.

În perspectiva alegerilor parlamentare ce bat la uşă, cele trei mari partide ale României se întrec a face o selecţie în colegii şi o campanie electorală de tot râsul. Boc şi „dragă Stolo” îi dau cu „schimbatul”, cu „primenirea”, atacând la nesfârşit liberalii care i-au scos de la putere, Gioană se depăşeşte pe sine însăşi în promisiuni aiuritoare şi cu siguranţă că la sfârşitul campaniei va prevedea că românii vor deveni coloniştii Lunii şi ai planetei Marte. Tăriceanu, diplomat cum îl ştim altfel n-ar fi supravieţuit, formal a dat un decret intern de partid ca nici un „voiajor” prin mai mult de doua partide politice să nu mai candideze în colegiile electorale ale liberalilor, precum nici cei cu imagine de candidat la anchetele DNA. Dar ce facem cu Moregii păstraţi prin colegiile din teritoriu voiajori prin cinci partide şi îndosariaţi pentru anchete ale procurorilor? Va avea curajul să se scuture de ei ca dracu de tămâie?

Asta fiind situaţia reală înaintea alegerilor parlamentare stai să te întrebi ca în teatrul lui Conu’ Iancu Caragiale: „- Noi cu cine votăm?”

Ei bine, asta-i marea dilemă! O dilemă perpetuă în România noastră haotică, abulică.

 

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca

 

 

 

 

---

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

---

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro