Despre numele TOMONIU

Prefixul „Tom” vine de la  Sfântul Apostol Toma, sufixul „oniu” este un augmentativ latin pentru „cel mai” - mare, tare, iute, viteaz, ş.a. aşa cum şi sufixul „van” întăreşte un atribut al unor oameni: prosto-van, iorgo-van, beţi-van, ş.a.

 

Manoniu – Manea cel tare, JerconiuJerca cel Iute, Vasiloniu – Vasile cel Mare şi … Tomoniu

 

Dialog Constantin Giurgincă – Nicu Tomoniu în anul 2009, în localitatea Petnic din Craina Banatului!

- Interesant este că în zona asta a noastră, localnicii folosesc după atâtea milenii, o pronunţie foarte aparte şi anume, muierea consoanelor „m” consoană bilabială şi „n” consoană dentală. Spre exemplu, noi spunem „cuni”, nu cui. Zicem: „dă-mi cuniul”. Alt specific este dublarea lui „mn”: răstamniţă (policioară). Mai zicem „scamn”, „dă-mi un scamn”. Iar muierea lui „n” se produce şi în alte cuvinte în dialect, de pildă „oni” care în limba literară este augmentativul lui „oi”. Şi fiind un augmentativ, atunci el trebuie să arate ceva mare: „Iscroni”, „Lăzăroni”, dumneavoastră ca nume „Tomoniu”, sunteţi  Toma al mare, pentru că există „oniu” acesta (n.n. un augmentativ). De fapt accentul ar trebui, şi trebuie să fie, pe „i”, nu pe „o”, la noi nu se zice Cădáriu ci Cădaríu, deci se pune accentul pe penultima, unii zic „ca în latină” dar nu-i bine zis. Ca în limba veche, adică în străromână!

- Foarte corect! În cele două războaie mondiale, strămoşul şi tatăl meu erau, „Tomoníu”. Accentul a trecut însă pe ante-penultima silabă prin copleşirea numelui de către formele mai noi „Tomoiu”. Forme care nu-s arhaice, sunt construcţii recente. Un fel de „surnom”, o poreclă a lui Toma. La fel cum şi „Tismana” este o formă recentă, forma străromână fiind pe vremuri „Tismeana”.

Din cartea “Ultimii soldaţi ai neamului românesc”, Editura Semănătorul Tismana, 2014, ISBN 978-606-93373-6-3

 

 

 Prima pagină |  Înapoi la articole după 6 oct

 

DESPRE

Sfântul Apostol Toma

 

 

 

 

 

Site-ul CREŞTINORTODOX

 

Viaţa Sfântului Apostol Toma - Doxologia

 

 

 

Articol din Turcia unde  găsim, ca nume, un mitropolit Tomoniu

 

 

Oare, să ne vină numele Tomoniu pe filiera turcească odată cu extinderea Imperiului Otoman peste Europa? Ce origine etnică are arhiepiscopul (numele vechi al mitropolitului) Tomoniu despre care in textul prezentării Casei Fecioarei Maria din Izmir se spune: „În 1892 Mgr.Tomoniu, Arhiepiscopul de Izmir, pronunță Casa Fecioarei Maria un loc de pelerinaj.”?

Nu cred că are origine turcică fiind evident un nume latin conform sufixului. Pe de altă parte, Mgr.Tomoniu îl găsim în alte documente Mgr.Timoni sau Mgr.Tomoni asta însemnând că istoricii şi clericii turci nu  prea sunt obişnuiţi cu acest fel de nume şi îl pocesc. Atunci de unde s-ar putea râspândi numele Tomoniu în Turcia? Modul obişnuit pentru ca numele româneşti să ajungă în Turcia este prin tributul pe care Ţara Românească trebuia să-l dea Imperiului Otoman. În anul 1395, după izbânda de la Rovine, Mircea cel Bătrân câştigase o bătălie dar nu supremaţia peste armatele imperiului. Evident că sultanul n-ar fi admis ca steagurile armatei lui Baiazid să fie pângărite de creştinii lui Mircea Vodă. O nouă bătălie se pregătea!

Mircea Vodă pleacă  în Transilvania, prin Braşov, după întăriri la prietenul lui Sigismund I-ul  al Ungariei. De acest lucru se foloseşte fratele său Vlad care, în cârdăşie cu otomanii, ia conducerea Ţării  Româneşti acceptând tribut în bani şi copii care să fie instruiţi la Curtea Sultanului. Armata rămâne fidelă lui Mircea cel Bătrân iar Vlad Vodă e supranumit de popor „Vlad Uzurpatorul”.

După cum se ştie, cruciaţii sunt de acord ca să-l ajute pe Mircea cel Bătrân contra otomanilor dar aceştia îşi asumă organizarea şi strategia luptei de la Nicopole din anul 1396, lăsându-l pe Mircea şi armata lui într-un ultim flanc. Cruciaţii vor fi înfrânţi iar Mircea va trebui să trimită pe viitor tributul parafat cu turcii de Vlad Uzurpatorul.

Ca o primă concluzie, numele Tomoniu provine de la copii daţi tribut Imperiului Otoman de-a lungul anilor printre aceştia existând şi copilul Tomoniu de la Tismana, ce va fi selectat probabil de turci pentru a li se întări cu elemente noi, sănătoase şi deci rezistente din imperiu.  

 

În ce an a ajuns copilul Tomoniu să fie selectat pentru a se forma noi familii puternice în Imperiul Otoman citiţi în articolele viitoare.

 

Citiţi CASA Fecioarei Maria

CASA Maicii Domnului (Selcuk Turcia)

 

 

 

 

 

 

Articole importante, care sunt şi pe blogul samanatorul.blogspot.ro, având multe citiri

 

EROI, BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ

 Articol legat de acest subiect de istorie:

Soluţia disoluţiei statului: STUDENŢI CARE FAC CERCETARE

Articole importante despre oraşul Tismana

Trecerea localităţii Tismana în rândul localităţilor urbane de rangul III  - data apariţiei pe site, 3 ian. 015

Oraşul Tismana şi satul Tismana: statutul lor de-a lungul istoriei – pe site, 6 oct.014, adăugit la 3 ian. 2014

Minunea relicvei voievodale de la Tismana - data apariţiei pe site, 28 nov. 014

 

 

 

DIVERSE

- Curiozităţi -

Ca să mai şi glumim… matematic! Încep această nouă serie de articole pentru că, eu, Nicolae N. Tomoniu m-am născut la 12 noiembrie 1944, când serbez ziua naşterii iar ziua onomastică o serbez de Sf. Ierarh Nicolae, la 6 decembrie. Dar cu „Tomoníu”, adică „Toma al Mare” - cum  spunea prof. de lb. română, C. Giurgincă de la Lic. Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza - cum râmâne? , Deci, e musai să-l serbez şi pe Tomoníu, pe 6 octombrie. Rezultă, Nicolae+Tomoniu=6+6=12. Unde-aţi mai auzit de „doisprezece…”?

 

 

 

Închideţi ferestrele inutile, cu clic în colţul din dreapta – sus!

---

Prima pagină

 Sau restartare site

---

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Clic aici pentru situl nostru de legături „Cu noi găsiţi orice!”

 

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro