După imaginile de pe
site-ul GSI Tismana, creat de Fundaţia Tismana în anul 2007, au fost
create două videoclipuri
PE URMELE UNUI VECHI
SITE
Tocmai scriam pentru blogul „Sămănătorul” articolul „De la „feisbuc”
la wikipedia, „net-ul” naşte zombi” când un incident pe reţeaua de
socializare Facebook venea să confirme
realitatea unei fraze ce tocmai o terminasem: „Peste toate, intelectualitatea ţării,
altădată motorul bunului mers
al unei ţări, e frustrată
de misiunea ei de formare a opiniei publice prin însingurare şi
izolare tocmai datorită mijloacelor tehnice de comunicare şi
diseminare a informaţiei. Reţeaua Internet, infiltrată azi
şi în telefonia mobilă, anihilează comunicarea directă
între grupuri fizice de oameni şi o înlocuieşte cu grupuri virtuale
ale reţelelor de socializare Internet, unde nu te mai trage nimeni de
mânecă dacă o iei aiurea. Cel mult unul-doi te dezaprobă dar
primeşti imediat o duzină de „laik-uri”.
Pentru că… se poate şi se poartă ! Individul nu mai
trăieşte într-o masă reală de oameni, a devenit stăpânul singuratic al PC-ului
său sau al instrumentului său de comunicare fie el telefon mobil, „smartfon” sau „tabletă”.”
Lăsasem articolul la
această frază urmând să-l continui pentru a doua zi. Am intrat
pe Facebook „să mă inspir”. Şi am avut
de ce să mă bucur dar şi de ce să mă întristez: cineva
descoperise vechiul site al GSI - Grupului Şcolar Industrial Tismana
şi realizase un videoclip cu vacanţa
copiilor din vara anului 2006 în staţiunea Moneasa.
M-am bucurat pentru că acest site vechi creat de mine în numele
Fundaţiei Tismana, încă mai stârnea interesul pentru un frumos
proiect de vacanţă şi m-a întristat că faptul că
proiectul n-a mai fost repetat niciodată de atunci. Chiar şi site-ul
a fost abandonat de cadrele didactice dar eu l-am lăsat undeva „pe net” ca
arhivă cu gândul că, odată deveniţi maturi, acei copii vor
avea nevoie de albumele de imagini şi de diaporama pe care o creasem.
Pentru ca să-şi aducă aminte de un crâmpei fericit din
viaţa lor.
Acel „cineva”, despre care spun că
realizase un videoclip propriu, nu mai era un copil.
După 10 ani, devenise prin studii ing. Daniel Cupă - pentru că
despre dânsul este vorba - un om bine integrat în societate, om cu facultatea
făcută, respectat de vechii săi amici de joacă. M-a mirat
însă faptul că videoclipul nu amintea nimic
despre cine l-a creat, care au fost „fotografii”, cine a iniţiat acel
proiect de vacanţă, cine au fost însoţitorii copiilor, cine a
fost directorul şcolii care a acceptat parteneriatul cu asociaţiile
franceze care au plătit pentru această frumoasă
vacanţă. Prin profesiunea mea de profesor, ca om ce lucrez ca
redactor, membru al unor asociaţii profesioniste de nivel naţional,
nu puteam lăsa lucrurile aşa. Mi-am exprimat părerea că videoclipul nu e în regulă fără toate
acestea şi în momentul acela Facebook-ul a luat
foc exact cum scrisesem în fraza amintită mai sus. E drept postasem cu
contul „Asociaţia Semănătorul Tismana” şi puţini
ştiau cine sunt, putea fi un tinerel din redacţie şi de aceea am
şi fost luat la „per tu”, confirmându-se titlul meu: „De la „feisbuc” la wikipedia,
„net-ul” naşte zombi” ! Am postat cu numele meu iar dl ing.
Cupă, a intrat imediat pe chat şi-a cerut
scuze ca un om serios, am clarificat motivele incidentului iar în final i-am
propus:
„ ... iată cum e mai bine.
Converteşte pps-ul în videoclip avi cu genericul "Prelucrare
videoclip de Daniel Cupă". Dacă nu
ştii să adaugi generic o fac eu şi ţi-l pun şi pe YouTube la Sămănătorul. Trimite
fişierul la ...". "Ok, aşa am să fac !" "Bine, noapte
bună!", "Noapte bună
!"
Rezultatul îl vedeţi mai jos.
Am adăugat şi eu diaporama originală ca videoclip
prin conversie, pentru că mai erau mulţi copii ce nu erau
incluşi în cea distribuită pe Facebook. Ca
amuzament, adaug şi postarea unuia care în timpul chatului
s-a gândit să ia apărarea fostului coleg: „Ce sa furi ma poi
tu esti broker sa spargi conturi..daca
imi aduk aminte,cd ul asta au fost da te la toti,am
si eu cd ul.nu ai fakut tu nimic”
Adică, confirmarea titlului la
articolul care lucram !
PE URMELE UNUI VECHI
SITE
- videoclipuri
-
Vacanţa de la Moneasa
După imaginile de pe site-ul
GSI Tismana din anul 2007, creat de Fundaţia Tismana, a fost lucrat un videoclip de către Daniel Cupă, fost elev
participant în vacanţa anului 2006. Colegul său Dan Bălănescu l-a convertit video.
Asociatia "Semanatorul
Tismana", prin Nicolae N. Tomoniu, a adăugat genericul cu
iniţiatorii şi organizatorii şi l-a pus aici; http://youtu.be/qmqs7zyOzwk
Copiii din gimnaziu la
Moneasa
Diaporamă din anul 2006 de pe site-ul
GSI Tismana, creată de Fundaţia Tismana, prin Nicolae N. Tomoniu.
Asociatia "Semanatorul Tismana"
a prelucrat diaporama în videoclip,
adăugând în generic iniţiatorii şi organizatorii acestei
vacanţe minunate pe care toţi n-au uitat-o. Adresa: http://youtu.be/jbaY4iQqsrA
AMINTIRI, AMINTIRI…
- Dar să nu
uităm ! -
Să nu uităm niciodată
pe cei care ne-au făcut un bine vreodată. Să nu fim
pătrunşi de invidie pentru lucrul făcut de ei şi să
nu-i bârfim pentru că aveau altă credinţă. O mamă a
unei fetiţe din proiectul Moneasa spunea joi, 22
august a.c.: „- Dumneata ai făcut un site frumos la vremea aceea, trebuia
păstrat de cadrele didactice. Ce dacă francezii erau de altă
religie şi făceau serbări pe teme religioase? Iată, ei au
plecat şi noi am rămas tot creştini de religie ortodoxă.”
În dialogul pe chat
avut cu Dani am fost întrebat „ce mă doare pe
mine, da sincer!” în tot incidentul. Am răspuns scurt, că lipsa de
atitudine a unora şi proastele obiceiuri de la noi. Acum să detaliez
ce am vrut să spun atunci.
Imediat după 1989, atât
francezii cât şi elveţienii sau belgienii ne-au sărit în ajutor
aducând şcolilor material didactic, făcând donaţii
bibliotecilor, iniţiind acţiuni culturale. La Topeşti s-a adus
un trailer de 10 tone de ajutoare, şcoala Pocruia
a fost înzestrată cu 12 calculatoare, Asociaţia „La Gerbe” a organizat vară de vară acţiuni
culturale cu elevii. O societate închisă 50 de ani în lagărul
sovietic nu avea cum să aprecieze la justa valoare aceste iniţiative.
Partenerilor asociaţiilor franceze au început să li se scoată
vorbe că pricopsesc doar pe unii sau se pricopsesc pe ei înşişi.
Mai cuminţi, Vâlcelenii au apreciat că
francezii ajută la construcţia unei căsuţe pentru Marinela şi fratele ei rămaşi orfani în
floarea tinereţii. Lipsită de perspectiva continuării studiilor,
Marinela, participantă la vacanţa de la Moneasa, a fost ajutată de familia Marc-Etienne
şi Claudine Bard să-şi termine gimnaziul,
să absolve o şcoală de asistenţi medicali şi să
fie angajată acolo în Franţa. Şi-a cumpărat un apartament
dar nu şi-a uitat satul. M-a vizitat anul trecut împreună cu Vasilică un băiat din sat cu care se va
căsători. Iată bun simţ şi respect, valori morale
normale esenţiale învăţate într-o ţară civilizată
ca Franţa unde mentalitatea urii şi a invidiei a dispărut demult.
Iar noi, aici la Tismana, am procedat
de aşa natură încât francezii au renunţat la proiectele lor. Treptat,
directorii şcolilor au început să fie numiţi pe linie
politică. Configuraţia rezultată din alegeri după anul 2008
a făcut ca primăria şi şcolile, să renunţe la sit-urile
mele eu fiind pe atunci preşedinte la liberali. Ce mă
întristează este că ura, invidia şi populismul politic ce
caracterizează azi viaţa românilor a continuat şi după ce
m-am retras din politică ocupându-mă de domeniul jurnalistic şi documentarismul local.
Pe chat, Dani spunea apropo de incidentul Facebook;
„indiferent ca e vorba de Antonio Tomoniu sau Nicu Tomoniu, respect pentru ceea
ce au făcut pentru Tismana ...”, „Nu-i
nimic ni se întâmplă des, propaganda televiziunilor face ca bătrânii
să fie chiar insultaţi. Se zice că n-are statul bani pentru
că nu ajung pentru pensii. Şi am muncit 40 de ani pentru o pensie mai
mică de 80 de ori decât a hoţilor care ne conduc”.
„Ideal ar fi daca noi, cei din urma,
am putea schimba ceva …”
Apreciind munca şi
iniţiativele celor de bună credinţă, deja aţi schimbat
ceva: vechile mentalităţi.
Mai aveţi de schimbat ceea ce e
mai greu: epurările politice ajunse la un nivel incredibil şi înlocuirea
„veşnicilor realeşi” cu tineri din rândul vostru !
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru Publicaţiile
Sămănătorul
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro