Flori de castan (femeieşti)
CA SĂ FIE CLAR: Nu „salvează” europenii sau americanii
mana
castanului de Tismana ci ţăranii
împreună
cu silvicultorii din Tismana!
1. FESTIVALUL CASTANULUI
16 oct. 2014
„Festivalul Castanului” de la Tismana a fost
din punct de vedere mediatic o reuşită a autorităţilor
locale:
- a reunit în centrul civic al
oraşului câţiva proprietari particulari ai pădurilor de castani,
care au putut să-şi vândă promoţional o mică parte din
recolta proprie de castani la un preţ accesibil (8 lei/kg);
- pe lângă aceştia, alţi
producători agricoli, posesorii de păstrăvării sau firmele
de artizanat, au realizat propriile standuri promoţionale;
- nelipsitele tarabe cu grătare
şi gogoşi, au creat o atmosferă de sărbătoare înainte
ca profesioniştii de la „Doina
Gorjului” şi nelipsitul grup „Tisa” la astfel de ocazii, să nu umple
micul parc din centru cu cântece ce au transformat o zi de joi
obişnuită într-o sărbătoare de zile mari, fără
enervanta circulaţie rutieră a Sântămăriei;
- oaspeţii nu s-au sfiit
să-şi arate entuziasmul, nici faţă de atmosfera de festival
cu care Tismana e obişnuită demult şi nici faţă de
cântecul local, sintagma mereu amintită de vorbitorii de la tribună -
„La Tismana-ntr-o grădină” - fiind emblema consacrată a tuturor
festivalurilor de la Tismana;
- activiştii politici, mai pe
faţă, mai pe şoptite pe la colţuri, şi-au făcut
bine numărul, festivalul fiind o mană cerească în actuala
campanie electorală prezidenţială;
- managerii de proiect şi-au
făcut şi ei numărul, înfierând cu seringă roşie,
„cancerul nemilos” care a răpus cea mai preţioasă comoară a „grădinii Tismanei”,
castanul;
- televiziunile nu s-au oprit din a
înregistra cele mai potrivite secvenţe video cu opiniile
participanţilor, localnicilor şi oaspeţilor conform planului de
promovare a proiectului iniţiat de APM Gorj şi ONG-ul implicat în a-l
implementa;
Pe lângă toate acestea, şi lumea
numeroasă a săracilor a plecat mulţumită „că s-a dat
ceva”, conform noii cutume capitaliste: castane gratis de la primărie,
calendare de la activiştii politici, pe lângă dosarul cu pliant,
agendă, pix şi ecusonul de la
ONG-ul care aplică practic proiectul „LIFE NORTHWEST GORJ” derulat de APM
Gorj - Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj. Că gurmanzii au
clamat „anul trecut au dat şi mămăligă cu tocan de oaie!”
iar la pliante nu s-au înghesuit, asta ţine de frumuseţea bârfei
ţărăneşti. Cum să nu te umfle râsul, când, venind de
la taraba cu castane gratis, mucalitul se opreşte la pavilionul LIFE
11/NAT/RO/825 şi te întreabă „- Ce se dă aici?”, „- Dosare cu
pliant şi agendă”, „- Eh! Să le mănânce ei!”.
Peste toate, festivalul a fost o zi de toamnă cu belşug de
lume, invitaţi de seamă şi importante feţe politiceşti
ale Gorjului, care au fost bine primite. Tismănarii ştiu să
respecte pe cei care le laudă oraşul, turismul şi artizanatul,
lăsând huiduielile pentru meşterii populismului ieftin,
ipocriţii şi fariseii politici care, venind la Tismana anume în
campaniile electorale ceartă poporul că „n-a ales bine” la precedenta
votare.
Lăsăm secvenţele filmate
să spună totul, după care vă invităm mai jos, la
sugestia unor participanţi, lipsurile desfăşurării practice
ale proiectului în sine, despre care n-a vorbit nimeni din distinşii
specialişti prezenţi la
manifestare.
|
Festivalul Castanului ed. 2014 (partea
întâi) cu cuvântul d-lui primar Marian
Slivilescu |
Festivalul Castanului ed. 2014 (partea
doua) cu cuvântul d-nei Elisabeta Juveloiu si cuvântul d-lui Ion
Calinoiu |
Din cele mai bune relatări ale
posturilor TV |
|
|
|
|
.
2. Informaţiile practice
pentru cetăţean au lipsit la
FESTIVALUL CASTANULUI
16 oct. 2014
Ca mai în toată România,
specialiştii adevăraţi stau în spatele proiectelor aprobate de
lumea fariseică a „politichiei” şi aşa a fost şi la Tismana.
Oamenii potriviţi în a face cunoscută faţa practică a
proiectului, au stat cuminţi în banca lor, pentru că, în fond, nu era
o adunare a proprietarilor de castani şi a silvicultorilor.
Considerăm însă că ea trebuie făcută în viitor,
şi cât mai rapid! Nu ne alegem decât cu aflarea existenţei
proiectului, cu ideea că el este „bun pentru Tismana”, cu pliante şi
panouri cu îndemnuri de faţadă „Schimbă-ţi atitudinea,
ocroteşte natura!”, îndemnuri pentru nişte ţărani care n-au
nevoie de ele şi care au ştiut să-şi păstreze vie
şi protejată aria de convieţuire cu natura încă din vremea
lui Burebista acum mai bine de 2050 de ani.
Iată pe ce ar trebui să
cheltuiască APM Gorj, fondurile alocate:
- în loc de agende cu poze din natură
ca la grădiniţă, un „Ghid practic al proprietarului de
pădure de castan” din care tismănarii s-ar alege cu lucruri utile;
- organizare de cursuri prin care
cetăţenii Tismanei să cunoască cu adevărat bolile
castanului, tratamentul lor, carantina şi izolarea arborilor bolnavi,
arderea celor distruşi total, curăţirea vegetaţiei din
jurul acestora pentru a nu lăsa speciile de dăunători să
migreze în jur prin adaptare şi evoluţie genetică;
- amenajarea unor căi de acces pentru
acţiunile de protecţie sanitară şi nu interzicerea
ţăranilor de a intra în „zona protejată”, această
interdicţie amintindu-ne de cutuma ungurenilor de a crea alte căi
ocolitoare, numai de ei ştiute, mărind aria de acţiune
distructivă a unor drumuri create sezonier sau ad-hoc;
- semnalarea acestor drumuri chiar la
faţa locului şi nu plantarea de panouri cu poze şi sloganuri pe
drumurile naţionale, judeţene, comunale unde sunt, cel mult, privite
din goana maşinii;
- pe lângă diseminarea scopului
şi obiectivelor proiectului, să alocăm bani pe fluturaşi
şi ghiduri informative cu acţiunile sezoniere obligatorii ce trebuie
puse în practică de deţinătorii de păduri de castani.
Iată mai jos câteva informaţii
care ar trebui să stea la baza unui ghid practic.
3. INFORMAŢII UTILE
ŞI PRACTICE
despre specia autohtonă de
Castanea sativa
Facem întâi o
trecere în revistă a informaţiilor esenţiale pe care trebuie
să le cunoască fiecare deţinător al unei plantaţii sau
păduri de castani.
Cei care deţinem terenuri în Cornetul
Pocruii sau Dealurile Eroni, trebuie să fim conştienţi că
proiectul AFM Gorj trebuie sprijinit de fiecare din noi. Mai mult, să-i
aducem îmbunătăţiri pentru că pliantul prezentat
populaţiei ţine de strategia proiectului şi nu de
informaţia ştiinţifică şi practică legată de
habitatele în cauză.
Astfel, pentru castan aflăm din
proiect: Habitatul 9260 - Generalităţi. Ca urmare a extinderii ciupercii asiatice Cryphonectria parasitica, castanii comestibili din zona Tismanei au
fost puternic afectaţi în ultimii anii, uscările ameninţând
existenţa castanului şi respectiv stabilitatea ecosistemelor la care
participă. Deoarece ciuperca nu răspunde la tratamentul chimic, iar
hibridarea cu castanii asiatici (rezistenţi la boală) nu este
acceptată în ecosistemele naturale, singura modalitate de salvare a
habitatelor protejate cu castan are la bază combaterea biologică a
ciupercii, dublată de măsuri de igienizare şi de stimulare a
vigorii castanului prin intervenţii silviculturale, şi în cazuri de
afectare gravă apelarea la regenerarea arfificială.
Iar pentru jneapăn (ienupăr la
noi) se spune: Habitatul 4070* Generalităţi. Jneapănul, Pinus mugo, este puternic periclitat prin reducerea
suprafeţelor habitatului, datorită acţiunilor de defrişare
în favoarea extinderii pajiştilor, respectiv prin utilizarea lui ca lemn de
foc de către ciobani. Refacerea habitatului pe cale naturală a fost
îngreunată de către proprietari prin ardere şi
suprapăşunat, respectiv tasarea terenului. Fiind un habitat fragil,
este periclitat suplimentar de acţiuni antropice precum culegerea mugurilor
şi lăstarilor pentru uz medicinal de către turişti,
cabanieri şi populaţia locală. Zona muntelui Oslea este
acoperită de pajişti, intercalându-se desişuri de Pinus mugo
(uscate sau în viaţă, în proporţie de circa 2-5%) şi zone
acoperite de alte plante.
Această prezentare succintă e
bună pentru promovarea proiectului dar sfaturile practice lipsesc.
În privinţa ienupărului din
terenurile tismănarilor nu ni se spune nimic ci doar refacerea lui pe vreo
10 ha în munţii Oslei. Faptul că nu trebuie să culegem în exces
mugurii şi lăstarii pentru uz medicinal şi protecţia lui de
mărăcinii care-l năpădesc, e lucru ştiut de tot
ţăranul. Aceste informaţii sumare nu suplinesc informaţiile
esenţiale pentru deţinătorii de păduri din aria
naturală protejată. Oamenii ar trebui să fie informaţi ce
trebuie igienizat în acestea şi nu să le fie interzis accesul în
acele zone dacă ai toporul şi furca pe umăr. Altfel, se ajunge
ca jneapănul din Cornetul Pocruii, ori să aibă soarta celui
uscat din imagine, ori să fie măcelărit de la pământ.
În privinţa castanului situaţia
e şi mai proastă! În unele areale, oamenii n-au fost lăsaţi
să-şi taie castanii uscaţi şi să cureţe
porţiunea infectată de „nemiloasa ciupercă”. Nimeni nu ne spune
că aşa zisul, „cancer de castan”, „ciuperca asiatică” Cryphonectria parasitica, nu este
altceva decât populara mană a castanului, pacostea sau năpasta
castanului. Dacă nu ştim despre ce este vorba, nu trebuie să ne
ascundem după denumiri pompoase sau denumiri ştiinţifice pe care
ţăranii nu le înţeleg. Prima fază a proiectului 
cu inocularea unui antidot biologic sub
scoarţă (cambium) se zice că a dat rezultate bune: „Deţinătorii de păduri de castani au observat o
diferenţă mare între castanii trataţi şi cei
netrataţi”, ne spune viceprimarul oraşului Tică Drumen. Ori,
chiar dacă semnele însănătoşirii castanului se pun pe seama
„injecţiilor în cancer” tratamentul acesta nu este suficient. Să nu
uităm că mana castanului a apărut încă din anul 1984
şi nu boala este total vinovată de uscarea castanilor de Tismana.
Castanii noştri sunt unici, pâlcurile lor crescând pe lângă rocile
filoniene, mai exact granitele aplitice, care străbătând granitul de
Tismana cu formula lui unică în lume[1],
oferă castanului tismănean substanţe minerale variate.
Conţinând potasiu, fosfor, magneziu, sulf, calciu, castanul de Tismana e
mai mult ca sigur hipovirulent şi mai degrabă secetele prelungite
dintre anii 2002-2010 l-au doborât! Dar să zicem că mana e de
vină. Lumea trebuie să ştie atunci, că mana castanului
necesită o acţiune de carantină a castanilor bolnavi, arderea
celor distruşi, curăţirea vecinătăţilor acestor
arbori, plantarea puieţilor noi departe de zonele infectate şi
accelerarea subvenţionării plantaţiilor de castani, pentru care
atât silvicultorii cât şi particularii au investit o groază de bani,
în amenajarea şi întreţinerea lor. Degeaba plantăm un puiet de
castan lângă cel infestat, ba mai mult înconjurat de mărăcini,
arboret şi rugi de mur ca în imaginea alăturată. Nu mai vorbim
de solul în care trebuie pus!
Săgeata roşie indică un pui
de castan plantat lângă trei castani uscaţi, din a căror
scoarţă găurită de păsări, pot ieşi mii
şi mii de spori ai ciupercii de mană!
Mai trebuie ştiut că ciuperca
incriminată de sporii manei dar şi alte ciuperci parazite ale
castanului, se modifică genetic şi se răspândesc cu
hipervirulenţă la unele specii de arbori din jur şi e de
presupus chiar la viţa de vie, parcelele de cartofi sau tomate din
apropiere, purtătorul acestor spori fiind, vântul, ploaia, insectele
şi păsările. Oare nu vă amintiţi că mana
castanului ne-a distrus şi stejarii din Şarşori?
Dar ce este această ciupercă
parazită care se zice că ne-a infestat pădurile şi alte
plantaţii din apropiere?
4. Cryphonectria
parasitica – mana, pacostea sau cancerul castanului
Sistemul biologic al ciupercii este următorul; Clasa :
Sordariomycetes, Subclasa : Sordariomycetidae, Ordinul : Diaporthales, Familia
: Cryphonectriaceae
Genul : Cryphonectria, denumire
populară: mana castanului,
Denumirea stiintifica: Cryphonectria parasitica.
Istorie
Mana castanului este originară din Asia de Est şi
afectează castanii locali, fără efect distructiv major, existând
acolo doar pagube minore. În 1904 mana a cuprins pentru prima dată în
America de Nord. Prin 1950, el a distrus exploataţiile extinse de castan
american (Castanea dentata) aproape complet. În Europa, mana castanului a fost
descoperită în 1938 în regiunea Genova, răspândindu-se rapid în
întreaga regiune mediteraneană. În anii 1940, în Spania şi
Elveţia, în 1950, în Franţa, Croaţia, Slovenia, în anii 1960, în
Albania, Bosnia-Herţegovina, Grecia, Ungaria, Austria şi Turcia, în anii 1970, în
Macedonia şi Slovacia.
În România a apărut în 1984, în Portugalia în 1989 şi
Germania în 1992. În 2001, doar nordul Franţei şi Marea Britanie
fuseseră ferite de pacostea castanului. Boala a fost totuşi mai
puţin dramatică decât în Statele Unite, castanul dulce fiind
rezistent. Iar la Tismana, încă de pe vremea lui Ceauşescu
pădurarii Ocolului Silvic aveau plantaţii, cărora li se aplicau
metode de tratament eficiente.
Controlul biologic cu tulpini hypovirulente prin care castanilor
infestaţi le sunt inoculate tulpini ale grupului VC (Compatibilitate
vegetativă), este un tratament care a fost practicat în principal în
Franţa, Ungaria, Grecia, Slovacia şi Elveţia şi care se
presupune că ar da roade şi la Tismana.
Totuşi, ar fi binevenită subvenţionarea
plantaţiilor existente prin proiectul AFM Gorj, în paralel cu
inoculările stem sub scoarţă, carantina şi distrugerea
focarelor de infecţie. Ecosistemul Tismanei ar permite chiar o revenire pe
cale naturală prin plantările masive care se vor face şi care
deja s-au făcut când Ocolul Silvic era condus de oameni bine
pregătiţi profesional, ca ing. Paraschivu sau Surupăceanu.
Retrocedarea terenurilor cu plantaţii de castani şi slaba instruire a
proprietarilor au condus însă la declinul actual. Iar birocraţia
epuizării aiurea a fondurilor alocate de UE, ar putea duce la prelungirea,
mai mult decât este necesar, a proiectului de refacere a pădurilor de
castan. Căile încă ascunse ale
deturnării fondurilor din finanţările UE, au fost şi
sunt o modă în România şi nu trebuie să ne mirăm că
tranşele primite de la UE pentru proiecte, sunt mereu amânate sau stopate.
Biologie
şi simptome
Sporii trec prin răni mici în castan sau direct prin coaja
puietului în cambium, ţesutul vegetal tânăr, în formaţie, aflat
între coajă şi alburn (albete). Ciuperca formează acolo un miceliu
gălbui între scoarţă şi cambium, distrugând creşterea
şi ţesuturile de transport ale albetelui prin care circulă apa
şi substanţele minerale. Primele semne ale bolii sunt scufundarea sau
umflarea ţesutului afectat, precum şi fisurarea scoarţei. Simptomele
se văd mai târziu când apare ofilirea, mai
întâi a coroanei de sus a
castanului, infecţia afectând treptat întregul coronament, fiind vizibile
pe crengi formarea de vene de apă sub zonele de coajă afectată.
Frunze moarte sau frunze uscate în timpul iernii pe copac este un simptom
vizibil de mană care se instalează în copac. Ciuperca se propagă
atât sexuat cât şi asexuat. Vizibilă prin petele mici,
galben-portocalii, ca organismele de pe fructele roşii ele se formează
cortical, la suprafaţă. Asexuat picnitura (rosătura sau ruptura
ca simptom al bolii) apare pe vreme
umedă de un galben-portocaliu, cu cârcei care conţin picnisporii. Ei
se răspândesc prin ploaie, vânt, insecte şi păsări. Sexuat,
există două celule de ascospori, adică spori formaţi în interiorul
unei asce (celulă producătoare şi purtătoare de spori
interni) specifică ciupercilor. Ascosporii sunt ejectaţi în vreme
uscată şi se răspândesc prin vânt pe distanţe lungi,
diminuând efectul tratării individuale cu inoculări stem. Mana
castanului se instalează fără urmări grave şi pe
stejar simptomul frunzelor uscate, persistente iarna, observându-se mai ales la
arborele numit ceroi. Castanul de Tismana prezintă o specifică
rezistenţă naturală la sporii de ciupercă, alături de
stejari şi ceroi.
Fenomenul de virulenţă redusă la castan a fost
descoperit de MS Grente care a folosit termenul de hipovirulenţă.
Hipovirulenţa[2]. In cultură, unele tulpini nu produc decât câteva picnituri
care apar albe în contrast cu formele normale portocalii.
Cauza hipovirulenţei este un virus dublu catenar ARN ca
material genetic (dsARN). Acest virus, numit virusul Chestnut Hypo 1 sau CHV1
face parte din tulpinile fungice ce trăiesc pe ciuperci, înlocuindu-se
stem forme din acelaşi grup de compatibilitate vegetativ (VC-grup).
Transmiterea are loc prin anastomoză (comunicaţie naturală sau
artificială, chirurgicală) între hifele (filamentele din celule care
alcătuiesc miceliul unei ciuperci) fungice, în timp, transferul conducând
la o hipovirulenţă normală, DsARN fiind prezent doar în 20
până la 90% din ascospori.
Numărul de VC-grupuri în ariile naturale protejate
variază foarte mult. În Europa, există un total de 64 de grupuri. În
Franţa, Italia, Bosnia şi
Elveţia, 20-30, în Austria 15, în Grecia, în cazul în care sunt afectate
toate stocurile de castan, doar 4, numărul de VC-grupuri fiind
semnificativ mai mare în Statele Unite.
REFACEREA
CASTANULUI DE TISMANA
Mana castanului de Tismana ar putea da
rezultate bune prin controlul biologic cu tulpini hipovirulente ale grupului
VC. Închipuiţi-vă însă câţi castani are Tismana şi cât
timp ar trebui să umble doar anumiţi „doctori cu siringa” pe
la fiecare arbore infestat! Deci nu va fi decât un paliativ de ameţit
autorităţile şi localnicii. Şi va fi o operaţiune
temporară ineficientă dacă nu se iau toate măsurile pentru
carantina focarelor de boală, înlăturarea rapidă a plantelor
afectate, tăierea şi arderea urgentă a castanilor uscaţi,
pe lângă vechile leacuri băbeşti: simpla acoperire a
rănilor cu chimicale pentru mană sau bandajarea cu binecunoscutele
plante medicinale antigripale, cum ar fi pasta de ardei iute sau usturoi. Şi nu în ultimul rând, popularizarea
tuturor metodelor profilactice în rândul populaţiei prin ghiduri practice
multiplicate de primărie şi şcoli, asociaţiile de profil
din oraş. Marea comoară a poporului nostru mai constă şi în
împărtăşirea experienţei proprii vecinului, prietenului,
cunoscuţilor şi chiar a necunoscuţilor. Şi ar mai fi şi
atitudinea. Nu e suficient să băgăm gunoiul sub preş pentru
a face curăţenie şi nici să-l aruncăm aiurea în
natură. Să nu ne ferim să vorbim despre neajunsurile acestei
foarte costisitoare operaţiuni dacă e vorba de protecţia mediului înconjurător în
care trăim noi tismănarii.
Spre exemplu, nu mi-a fost aprobată
marcarea, pentru tăiere şi ardere, a celor trei castani din imaginea
de mai sus, pe motiv că sunt în aria naturală protejată din
Cornetul Pocruii. Bravo brigadierilor mai vechi ai ing. Paraschivu care-şi
dau seama că găselniţa „cancerului nemilos” care „ne distruge
avuţia” poate fi o mascaradă.
Pentru că ţăranilor li s-au mai uscat castanii şi pe vremea
lui Ceaşcă. Românul fiind însă frate cu codrul, a altoit
vlăstare de castan pe puieţii de stejar şi şi-a regenerat
pâlcurile de castani fără să cerşească „material
genetic” din laboratoarele capitaliştilor iar APM să dea milioane
pentru „inoculări”! Unde sunt
vechile noastre şcoli silvice şi câte au mai rămas? Numai
învăţătura mai poate salva jaful pe care ni l-au făcut
străinii în pădurile noastre!
Câtă importanţă i se
dă învăţământului complementar pentru ţăranul
nostru? Vă spun o întâmplare. N-am tăiat castanul din capul seliştii mele care s-a uscat.
După recentul festival al castanului m-am gândit că s-a uscat de
mană. I-am spus vecinului meu că puieţii lui de castan s-au
infestat de mana castanului meu, precum se vede în imagine. Acum vine
întrebarea: nu cumva nu e mană şi castanul meu s-a uscat din cauza
solului şi a secetei din anii trecuţi? Solul nu e potrivit, fiind
argilos, n-are mineralele din dealul Pocruii dar pe cine să întreb
dacă APM Gorj n-a ţinut până acum nicio şedinţă
cu noi ci doar două festivaluri care au umplut toate ziarele cu titlurile:
„Castanii de Tismana, salvaţi” (TV Sud),, „Castanii trataţi la Tismana”
(Gorj TV),, (Castanii din
Tismana au fost trataţi în urmă cu o lună de zile împotriva
cancerului de scoarţă cu ajutorul unor injecţii cu soluţii
speciale), „Castanii din
rezervaţia de la Tismana, salvaţi de un proiect” (Gorj-Domino),, „Castanii, salvaţi de ...americani!”
(Adevărul), „Castanii din
Tismana, salvaţi cu fonduri europene” (Gorjeanul), ... Nicio informaţie despre „cancerul
nemilos” şi ce trebuie să facă practic tismănarii! Doar
câştig de imagine prin propagandă ieftină!
Să cerem specialiştilor
proiectului APM Gorj să ne spună la Festivalul Castanului ce trebuie
să facă cetăţeanul pentru castanii lui! Pentru că n-a
luat nici un specialist cuvântul la festival iar pliantele distribuite au fost
nefolositoare deţinătorilor de păduri de castan. Ele au fost
bune pentru promovarea acţiunii dar
din ele n-am putut reţine niciun sfat practic!
Şi mai este încă ceva. Nu cumva
mana viilor, cartofilor şi roşiilor care s-a manifestat vara aceasta,
a avut ca sursă o mutaţie genetică a sporilor proveniţi din
mana castanului zisă ştiinţific Cryphonectria parasitica?
Dacă nu provocăm specialiştii veniţi aici la festival
să ne răspundă la această întrebare, vom avea pivniţa
goală şi la anul. Şi Doamne fereşte să ne
răspundă „N-are legătură o mană cu alta!”. Pentru
că răspunsul poate fi valabil acum dar peste 10-20 de ani, poate
că ştiinţa în lumina unor noi cercetări, va zice DA! Dar
evoluţia în genere, cea animală sau vegetală, a fost scoasă
din şcoală fiind înlocuită cu creaţionismul. Cu alte
cuvinte, dacă ştiinţa nu va mai accepta în viitor evoluţia,
adică mutaţiile genetice ale ciupercilor de la o clasă la alta,
pentru dezastrele naturale nu ne mai rămâne de-acum încolo decât
închinatul de seară către Dumnezeu!
Alte
precizări.
Încă dinainte de răsturnarea decembristă din 1989, am scris un
articol în Almanahul şi ziarul
„Gorjeanul” despre castanii de la Tismana, apoi pe
site-ul vechi al mânăstirii şi în monografia Tismanei. I-am
adăugat acum informaţii noi. Cine vrea să ştie mai multe
despre castan, citiţi articolul
„Castanul” de pe acest site. Citiţi şi ce fac ONG-urile
străine prin pădurile noastre.
Popularizaţi
acest articol! Dar nu sfidând normele copyright.
Precizaţi una din adresele web de mai jos dacă copiaţi
informaţiile noastre. S-a constatat că alte reviste folosesc texte
din revista „Sămănătorul”, fără a se face o notă
de subsol cu titlul, anul, nr. revistei şi editorul ei, adică
Asociaţia „Semănătorul Tismana”. Să respectăm legile!
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articolul va apare şi în revista
„Sămănătorul”
Castanul din Nereaz, Monument al Naturii, răpus de bătrâneţe, secetă şi… mană.
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro